Managementul Tranzacțiilor Internaționale

Internationalizarea firmei

Internationalizarea si globalizarea se constituie in trasaturi fundamentale ale acestui inceput de mileniu; ele afecteaza toti actorii vietii economice, in grade diferite dar de o maniera incontestabila.

O serie de factori care au actionat in perioada postbelica - activitatea unor organisme internationale( in mod special GATT si FMI), influenta doctrinei liberale, evolutiile rapide din domeniul transporturilor si telecomunicatiilor, progresul inregistrat de procesele integrationiste, succesul economiei de piata, etc, -au deschis spatiul economic si au modificat radical pietele, care nu mai sunt doar locale sau nationale ci, intr-o maniera crescinda, regionale sau globale.

Globalizarea activitatii economice influenteaza dezvoltarea firmelor in dublu sens:

- pe de o parte fenomenul deschide( pentru intreprinderile performante)provocarea de a aborda piata externa, prin valorificarea unor avantaje competitive;

- pe de alta parte, el poate reprezenta pentru multe intreprinderi o amenintare (concurenta la nivelul importurilor sau a implantarilor realizate pe plan local de catre marile firme transnationale).

Modul de angajare al firmelor in afacerile internationale variaza considerabil , de la cele mici si mijlocii, care se limiteaza sa vinda pe piata externa produse realizate la nivel local sau national, pina la marile firme transnationale, care detin implantari la nivel mondial.

Pentru oricare din aceste intreprinderi, mediul extern reprezinta deopotriva : oportunitati, constringeri si riscuri.

Oportunitatile pot fi abordate fie la nivel cantitativ( de ex. pentru firmele dependente de economii de scara internationalizarea reprezinta un demers vital) fie la nivel calitativ ( abordarea pietei externe presupune detinerea de performante la nivelul produselor, a conditiilor de livrare, a serviciilor post-vinzare etc);

Constringerile vizeaza mai multe aspecte si anume:

- conceptia produselor (pe de o parte firmele trebuie sa respecte norme tehnice straine, pe de alta parte ele trebuie sa fie capabile sa creeze avantaje distincte in raport cu produse similare existente pe alte piete);

- concurenta internationala (aceasta poate dicta conditiile de vinzare);

- existenta unei heterogenitati a pietei externe sub aspectul politicilor comerciale, valutar-financiare, fiscale , sociale, sub aspectul legislatiei, a mediului cultural, social etc.

Riscurile in afacerile economice internationale au o dimensiune specifica, data de complexitatea conditiilor care influenteaza rezultatele economice ale firmei, in principal fiind vorba de instabilitatea pietei de marfuri, valutare si de capital.Aceste riscuri impun recursul permanent la instrumente si tehnici de acoperire, care presupun nu numai costuri importante ci si strategii specifice de abordare.

Internationalizarea firmei poate fi definita ca un proces de implicare a firmei in operatiuni internationale.

In explicarea acestui proces unii autori considera ca decisiv rolul factorilor obiectivi ,care actioneaza in mediul de afaceri al firmei si obliga firma sa se internationalizeze.{ (5)-pag. 75-81 }

O alta abordare este aceea conform careia internationalizarea este rezultatul deciziilor pe care le adopta managementul firmei in dezvoltarea afacerilor, scopul fiind valorificarea unor oportunitati de piata sau a unor avantaje competitive.

Ambele orientari subliniaza caracterul necesar al internationalizarii.

Procesul internationalizarii este unul evolutiv, in cadrul caruia firma parcurge treptat mai multe stadii carora le corespund strategii si respectiv structuri organizatorice diferite.

Unele firme parcurg aceste stadii mai rapid, altele au nevoie de o perioada mai indelungata, in sfirsit, in unele cazuri, una sau mai multe faze pot fi eliminate , firma angajind-se direct in forme mai avansate de internationalizare. (5)

Un model al dezvoltarii internationale in stadii succesive este urmatorul:

- raspuns la o comanda externa; acest stadiu reprezinta o implicare experimentala pe piata externa cu urmatoaerele caracteristici : atitudine reactiva in raport cu piata externa, utilizarea strategiilor de marketing specifice pietei interne, alocarea marginala de resurse operatiunilor internationale, utilizarea intermediarilor in realizarea exportului;

- exportul direct-corespunde fazei in care, pe fondul unei evolutii ascendente a exporturilor,managementul firmei considera necesara implicarea directa pe piata externa- in acest sens, structura organizatorica se completeaza cu un departament de export, firma renuntind treptat la utilizarea intermediarilor de pe piata interna.

- crearea de sucursale si filiale de comercializare- reprezinta faza in care firma cu activitati mai importante pe piata externa decide crearea de structuri organizatorice proprii in tara de import, renuntind la utilizarea intermediarilor de pe piata externa;

- asamblarea in strainatate -este decizia care pregateste productia in strainatate- si care are la baza ratiuni de reducere a costurilor(taxe vamale mai reduse pentru componente,facilitati fiscale etc);

- productia in strainatate-reprezinta o decizie pe termen lung care se poate realiza in mai multe forme cum ar fi: licentierea, subcontractarea , franciza ,investitiile directe de capital

- integrarea diferitelor activitati dispersate la nivel global intr-un sistem corporational , in acest caz, orice filiala putind sa indeplineasca integral o anumita functie penrtru corporatia transnationala in ansamblul ei.

Abordarea pietei externe de catre intreprinderi se poate face fie pe baza unui comportament pasiv, axat pe vinzari accidentale, fie pe baza unei strategii a internationalizarii.

Deosebirea intre cele 2 abordari poate fi redata sintetic in urmatorul tabel;

Abordarea pasiva Strategia internationalizarii

Orizontul de timp Scurt Mediu si lung

Pieţe ţintă Nu există selecţie sistematică Selecţie pe baza analzei potenţialului pieţei,dinamicii etc.

Obiective dominanate Vinzări imediate Construirea unei poziţii de piată permanente.

Angajarea de resurse Sufuciente pentru vînzări imediate Necesare pentru a obţine o poziţie de piaţă permanentă

Modalităţi de intrare pe piaţa externă Nu există alegere sistematica Alegerea modalităţii optime pe baza evaluarii costurilor, riscurilor şi posibilităţilor de control

Dezvoltarea de produse noi Exclusiv pentru piaţa internă Simultan pentu piaţa internă si externă

Adaptarea produsului Numai pentru a răspunde reglementărilor tehnice din ţara ţintă Produsul este adaptat preferinţelor şi cerinţelor consumatorilor

Canale de distribuţie Nu există efort de control Control sistematic în vederea sprijinirii obiective lor propuse

Preţ Determinat de costurile interne cu unele ajustări la situaţii specifice Determinat de cerere, competiţie, obiective şi politici de marketing precum şi de costuri

Promovare Predominant lasată la latitudinea intermediarilor Activitate proprie de publicitate şi promovare

ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE

DEPARTAMENTUL DE FORMARE PERMANENTĂ