1. NOTIUNI GENERALE DESPRE PROCESELE DE
PRODUCÞIE
1.1. PROCESE DE PRODUCÞIE ªI ELEMENTELE COMPONENTE
Baza activitãtii unei întreprinderi o constituie procesul de productie
(fabricatie) ce este format din totalitatea actiunilor si activitãtilor datoritã cãrora
materialele, sub diferite forme initiale, se transformã din forma lor primarã în
forma finalã de produs.
Elementele cele mai importante ale procesului de fabricatie sunt:
Procesul tehnologic (de exemplu: de prelucrare mecanicã) - este o parte a
procesului de fabricatie, care este nemijlocit legat de schimbarea formei geometrice
si a caracteristicilor fizico-mecanice pânã la obtinerea piesei finite.
Procesele tehnologice pot fi:
- procese tehnologice de bazã;
- procese tehnologice auxiliare.
Procesele tehnologice de bazã - contribuie direct la transformarea materiei
prime în produs finit. De exemplu, procesele tehnologice de: producere a
semifabricatelor, de tratament termic, prelucrare mecanicã, de sudare, rodaj etc.
Procesele tehnologice auxiliare - sunt acelea care pregãtesc si deservesc
procesele tehnologice de bazã. De exemplu: procesele tehnologice de fabricare a
sculelor, dispozitivelor, alimentarea sectiilor cu semifabricate, de experimentare a
produselor etc.
Procesul tehnologic contine în structura sa actiuni auxiliare care nu participã
la schimbarea formei si a a caracteristicilor fizico-mecanice a produsului, dar îl
deservesc. Aceste actiuni sunt de exemplu, într-un proces tehnologic de prelucrare
mecanicã, asezarea si fixarea piesei în dispozitiv sau pe masa masinii, curãtirea
acestora de span, transportul si manipularea piesei la diferite operatii sunt efectuate,
de regulã, de muncitorul de la locul de muncã, respectiv. Transportul prin sectie sau
uzinã efectuat de muncitorii auxiliari sau de alte mijloace mecanice nu intrã în
structura procesului tehnologic de bazã sau auxiliar, deoarece în acest timp
muncitorul productiv lucreazã la locul sãu, fãrã sã-l afecteze aceste actiuni. În
acelasi mod se pot separa actiuni auxiliare în cadrul oricãrui proces tehnologic.
Procesele tehnologice de prelucrare mecanicã a pieselor sunt compuse, la rândul
lor, din o serie de elemente simple ce se prezintã în continuare:
1. Operatia - este acea parte a procesului tehnologic ce este efectuatã de un
executant (sau grup de executanti) la un anumit loc de muncã, prevãzut cu anumite
utilaje si unelte de muncã, actionând asupra produsului în cadrul aceleiasi
tehnologii. Operatia se poate executa cu o asezare sau mai multe, la acelasi loc de
muncã. Exemple de operatii: dacã executarea gãurilor de centrare ale unui arbore se
face la un singur loc de muncã, la ambele capete, constituie o singurã operatie,
chiar dacã se efectueazã din douã instalãri ale piesei în masina unealtã si constituie
douã operatii dacã centruirea se face la cele douã capete, la locuri de muncã
diferite.
Operatia poate fi constituitã, de asemenea, din douã sau mai multe faze.
2. Faza - este acea parte a operatiei în care se executã complet dintr-o singurã
asezare si fixare a piesei, o suprafatã sau mai multe suprafete simultan, cu o sculã
sau cu mai multe scule si cu un regim de aschiere dat. Adaosul de prelucrare ce
trebuie îndepãrtat, într-o fazã, de pe suprafata piesei poate fi îndepãrtat dintr-o
singurã trecere sau mai multe. La fiecare trecere a sculei, se îndepãrteazã câte un
strat de material. Dacã trecerile se executã cu acelasi regim de aschiere, constituie o
singurã fazã. Dacã o trecere se executã cu un alt regim de aschiere, atunci trecerea
devine o nouã fazã. Deci o fazã poate fi formatã din una sau mai multe treceri, care
la rândul lor sunt formate din mânuiri si miscãri.
3. Mânuirea - reprezintã totalitatea miscãrilor efectuate de un muncitor la
pregãtirea si în timpul desfãsurãrii lucrului. Mânuiri sunt si actiunile auxiliare
desfãsurate la asezarea si fixarea piesei pe masa masinii, pe bancul de lucru, într-un
dispozitiv, instalatie cât si alte miscãri pentru pornirea motorului, schimbarea
parametrilor, regimului de lucru, efectuarea unui control etc.
4. Miscarea - partea cea mai micã dintr-o mânuire, care poate fi mãsuratã în
timp, ca de exemplu: apropierea de butonul de pornire a masinii, manevrarea unei
manete, retragerea mâini de pe manetã etc.
Toate aceste elemente ale unui proces tehnologic, pentru desfãsurarea lor,
consumã o cantitate de muncã din partea muncitorilor, care se mãsoarã în timp.
Mãsurarea cantitãtii de muncã depusã se realizeazã prin diferite elemente, care
sunt:
a) - Volumul de muncã - reprezintã cantitatea de muncã consumatã de un
muncitor pentru desfãsurarea unui proces tehnologic, ce poate fi calculat sau
normat. Unitatea de mãsurã a acestuia este Om - Orã. Pentru stabilirea volumului
de muncã consumat cu desfãsurarea unei operatii este stabilitã norma tehnicã de
timp N (durata operatiei), notiune folositã în cadrul proceselor de fabricatie si
reprezintã un element de productie foarte important.
b) - Volumul de masinã - reprezintã timpul în decursul cãruia masinaunealtã,
utilajul, este ocupat pentru realizarea unei operatii sau mai multe. Astfel, se
disting notiunile de volum de masinã pe operatie, piesã, produs, grup de activitãti
etc. Unitatea de mãsurã a volumului de muncã pe masinã este Masinã - Om si poate
fi calculat sau normat.
Documentul este oferit gratuit,
trebuie doar să te autentifici in contul tău.
