CAPITOLUL 1
CONŢINUTUL ŞI COMPONENTELE LOGISTICII
Componentă importantă a activităţii economice, distribuţia mărfurilor a dobândit relativ recent statutul de funcţie majoră a organizaţiei. Tot mai mulţi practicieni şi mentori în domeniul conceptual afirmă că logistica este o sursă reală de avantaj competitiv, o componentă cheie a organizaţiei. Prin reconsiderarea strategiei de servicii logistice pentru clienţi, organizaţia poate satisface într-un grad mai înalt aşteptările partenerilor de afaceri sau exigenţele segmentelor de piaţă vizate, în condiţiile diferenţierii de oferta concurenţilor.
1.1. Conceptul de logistică şi relaţia dintre distribuţia fizică şi logistică
Mutaţiile care au avut loc în privinţa abordării teoretice şi practice a fluxului fizic al materiilor prime, materialelor, produselor semifinite şi finite au condus la apariţia unor noi termeni, printre care: distribuţia fizică, logistica, managementul materialelor, managementul logistic şi managementul lanţului de aprovizionare-livrare. Deseori, aceşti termeni sunt consideraţi sinonimi, fiind utilizaţi pentru a descrie aproximativ acelaşi domeniu – logistica.
Numeroşi autori consideră că aceşti termeni sunt interschimbabili. Alţi specialişti în domeniu acordă o semnificaţie diferită fiecărui concept menţionat şi sunt de părere că nu există o definiţie unică, perfectă, ce poate fi aplicată oricărui produs, fiecărei companii. Terminologia încetează să fie o problemă numai dacă se presupune că există o accepţie comună, conform căreia fiecare termen se referă, în general, la un set cuprinzător de activităţi legate de mişcarea şi stocarea produselor şi informaţiei. Aceste activităţi sunt desfăşurate pentru a îndeplini două obiective majore – oferirea unui nivel adecvat de servire a clienţilor şi crearea unui sistem logic care să asigure conformitatea globală cu cerinţele clientului.
Termenul „logistică” a fost utilizat pentru prima dată în domeniul militar. La începutul secolului XX, logistica era considerată acea ramură a artei războiului, care se ocupă de mişcarea şi aprovizionarea armatelor.
În timpul celui de-al doilea război mondial, armatele participante au elaborat şi utilizat diferite modele de sisteme logistice, pentru ca materialele să ajungă la locul potrivit, atunci când era necesar. În prezent, termenul logistică este larg utilizat pentru a defini activitatea de asigurare materială, tehnică şi medicală a trupelor (hrănire, echipare, aprovizionare cu tehnică şi materiale de tot felul), inclusiv transportul şi cazarea acestora.
Amploarea şi importanţa operaţiunilor logistice militare sunt adesea deosebit de mari. De exemplu, în timpul războiului terestru din Irak, o divizie blindată a SUA consuma zilnic: 5000 de tone de muniţie, cca. 2,1 milioane de litri de combustibil, peste 1,1 milioane de litri de apă şi 80 mii de porţii de mâncare. Totodată, în mediul militar, se utilizează şi conceptul de sistem logistic, pentru a desemna ansamblul organelor, formaţiunilor, mijloacelor şi activităţilor implicate de această componentă a artei militare.
În perioada care a urmat celui de-al doilea război mondial, conceptele şi metodele logistice au fost ignorate temporar, pe plan mondial, pe fondul unei tendinţe de dezvoltare a activităţii economice. Firmele producătoare aveau ca principal obiectiv satisfacerea cererii sporite de mărfuri din anii postbelici. Reuşita în afaceri depindea aparent numai de capacitatea de a onora cererea pieţei, în special din punct de vedere cantitativ. Recesiunea economică din a doua jumătate a anilor ’50 şi reducerea profiturilor firmelor i-au constrâns pe oamenii de afaceri să identifice sisteme de control al costurilor, apte să menţină sau să sporească eficienţa activităţii proprii.
Suport curs Logistica, ASE
Documentul este oferit gratuit,
trebuie doar să te autentifici in contul tău.
