Sistemul COSPAS-SARSAT

Prezentare Generalã

Utilizarea satelitilor pentru a eficientiza operatiunile de cãutare si salvare a constituit o problemã care i-a preocupat de specialistii în telecomunicatii.

Cea dintâi metodã, din punct de vedere tehnologic, aplicatã în acest sens a fost utilizarea satelitilor din sistemul COSPAS-SARSAT, capabili sã receptioneze semnalul transmis de cãtre o balizã EPIRB (Emergency Position Indicating Radio Beacon) si sã-l transmitã apoi unor statii de coastã specializate în coordonarea operatiunilor de salvare.

Plecând de la faptul cã sansele cã sansele supravietuitorilor unui accident aviatic sau maritim, de a fi salvati în viatã, cresc de aproximativ 3 ori dacã echipele de salvare ajung în 48 ore la locul accidentului, Canada, Franta si Rusia au semnat în 1979 un acord pentru înfiintarea unei retele de sateliti care sã contribuie la cresterea sigurantei vietii umane pe mare, prin asigurarea unui sistem care sã furnizeze elementele necesare pentru anuntarea unui sinistru maritim si aviatic, respectiv determinarea pozitiei acestuia.

Posibilitatea ca satelitii sã detecteze si localiza semnalul emis de o radiobalizã, activatã manual sau automat reduce în mod considerabil timpul necesar echipelor de interventie pentru a ajunge la fata locului.

Organizatia Maritimã Internationalã (IMO) si Organizatia Internationalã pentru Aviatia Civilã (ICAO) au recomandat ca toate navele si aeronavele sã se doteze cu astfel de radiobalize (EPIRB / ELT).

În 1988, conventia SOLAS a fost completatã cu cerintele impuse pentru introducerea sistemului GMDSS.

Astfel, începând cu data de 1 august 1993, toate navele mai mari de 300 TRB au fost obligate sã posede la bord cel putin o balizã de tip EPIRB.

Sistemul COSPAS-SARSAT are douã componente principale:

sistemul COSPAS-SARSAT 121,5 MHz

sistemul COSPAS-SARSAT 406 MHz