Repararea Automobilelor

I. Procesul tehnologic de reparare generală a autovehiculelor

1.1. Noţiuni generale

În funcţie de tipul autovehiculului reparat, procesul tehnologic poate fi pentru repararea capitală a:

Procesele tehnologice diferă între ele funcţie de caracteristicile constructive şi de ponderea diferitelor lucrări specifice în totalul volumului de lucrări.

De exemplu,

-la autoturisme 42% din totalul volumului se consumă cu repararea caroseriei

-la autocamioane 16...18% se consumă cu repararea cabinei şi a cadrului

Procesul tehnologic de reparaţie capitală cuprinde o serie de lucrări specifice care nu se regăsesc în procesele tehnologice de fabricare, precum:

spălarea exterioară

demontarea, spălarea şi degresarea pieselor

controlul şi trierea pieselor.

Reparaţia capitală cuprinde trei categorii de lucrări:

Procesul tehnologic se exprimă prin schema procesului tehnologic.

Pentru un autovehicul care se repară individual, schema procesului tehnologic este prezentată în figura 1.

În unităţile specializate se lucrează după principiile producţiei de serie şi masă, schema procesului de reparaţie capitală fiind redată în figura 2.

Semnificaţiile numerelor din

schema din figura 2 sunt următoarele:

Caracteristicile reparaţiilor:

Persoana care se ocupă de întreţinere în unitatea economică este cea care trebuie aducă autovehiculele defectate în întreprinderea de reparaţii; introducerea automobilului la reparaţii se face la termene stabilite.

Operaţia de spălare are ca scop evitarea murdăriri halelor de producţie şi asigurării igienei procesului de reparare. Fiecare unitate de reparaţii trebuie dotată cu instalaţii de spălare exterioară de diferite tipuri şi capacităţi, putând fi manuale, mecanizate sau automate. Deplasarea autovehiculelor în secţia de spălare se face pe roţile proprii, cu un lanţ de tractare sau pe transportoare speciale; pentru agregate se folosesc transportoare sau cărucioare.

Spălarea exterioară îndepărtează praful, noroiul şi resturile de material tehnologice şi poate fi făcută:

cu ajutorul jeturilor sub presiune;

prin imersare.

Înainte de spălarea exterioară, mai ales dacă se face prin imersare, autovehiculul se dezechipează, adică se îndepărtează echipamentul electric, aparatura de bord, tapiţeria şi alte componente ce se pot degrada în contact cu apa sau cu soluţia de spălare. De asemenea, se scot anvelopele, carburanţii, lichidele de frână şi de răcire şi alte fluide de lucru.

În figura 3 este prezentată schema unei instalaţii de spălare exterioară a autovehiculelor cu ramă mobilă cu jeturi.

Caracteristicile tehnice ale instalaţiei sunt următoarele:

presiunea apei între 10 şi 12 atm;

temperatura apei între 80 şi 90 °C;

diametrul orificiilor duzelor: 3 mm;

soluţii de spălare cu sodă sau cu detergenţi.