Evaluarea Economică și Financiara a Unui Proiect de Infrastructura

EVALUAREA ECONOMICA SI FINANCIARA A UNUI PROIECT DE INFRASTRUCTURA

1.1. Consideratii generale

Evaluarea unei infrastructuri de transport înseamna deopotriva a determina daca este realizabila si, în caz afirmativ, de a estima interesul pe care îl prezinta punerea ei în functiune. Este o operatie complexa care apeleaza la un mare si diferit numar de tehnici. Desi este o operatie globala, ea comporta, în mod sistematic, mai multe componente:

- evaluare tehnica

- evaluare economica

- evaluare financiara

În cele ce urmeaza nu se va insista asupra problemelor privind evaluarea tehnica, a carei concluzie consta în estimarea costurilor de constructie si de exploatare a lucrarilor propuse.

Evaluarea economica cuprinde doua parti distincte. Evaluarea efectelor directe care se finalizeaza în general printr-o analiza cost-beneficiu, apelând la bilantul economic si evaluarea efectelor indirecte pentru care sinteza apeleaza la analiza multicriteriala [20,38,43] (Anexa 2).

Este în acelasi timp important sa se insiste asupra faptului ca cele trei componente ale evaluarii unui proiect sunt mutual dependente. Fiecare influenteaza asupra celorlalte doua, astfel ca rezultatele evaluarii adevarate a unui proiect de infrastructura trebuie sa fie confruntarea celor trei tipuri de investigatii de mai sus [30].

Din multitudinea de definitii vehiculate si acceptate pentru termenul de "investitie" apreciem ca cel putin doua sunt relevante pentru subiectul propus.

Într-o prima acceptiune, financiara, "o investitie este un ansamblu de cheltuieli pentru realizarea unui proiect care genereaza pe durata unei perioade relativ lungi - profit, astfel încât sa se poata asigura, cel putin rambursarea cheltuielilor initiale".

Aceasta definitie exprima atitudinea fireasca a posesorilor de capital - bancherii, pentru care banii si înmultirea acestora constituie argumentele oricarei actiuni.

Exista însa si o definire economica a investitiei: "orice consum de resurse realizat în prezent, pentru obtinerea în viitor a unor rezultate (efecte), concretizate într-o valoare totala superioara".

Diferenta esentiala fata de prima formulare, cea financiara, consta în folosirea termenului de "rezultate", care nu au neaparat exprimare monetara si care nu sunt resimtite numai de sustinatorii financiari ai investitiei ci, de ansamblul activitatilor economice si sociale, de pe un anumit teritoriu si pentru o anumita perioada de timp.

Investitiile în infrastructura de transport au frecvent valori si durate de realizare mari. Adeseori, conditiile avute în vedere la momentul fundamentarii deciziei se modifica substantial, lipsind de valabilitate toate calculele financiare [36].

În acelasi timp, efectele realizarii investitiei se manifesta, ca în cazul infrastructurii feroviare, de exemplu, pe durata câtorva generatii, depasind cu mult termenele care intervin în estimarile financiare. O simpla evaluare financiara în acest domeniu este insuficienta si de multe ori, incorecta conducând la decizii false [32].

O investitie care vizeaza cresterea vitezei de circulatie pe o infrastructura de transport, de exemplu, are ca efect - importante reduceri ale duratei deplasarii, însa, sub aspect financiar, daca tarifele se mentin neschimbate, poate conduce la pierderi financiare. De aceea, încercam sa evidentiem câteva particularitati ale orientarii investitiilor în infrastructura de transport, pentru care, nu de putine ori, nu se reuseste o fundamentare temeinica, care sa ofere decidentilor, cel mai adesea reprezentati de puterea publica, variante cu consecinte clare si complete astfel ca acestia, în raport cu strategia geo-politica a momentului sa o aleaga pe cea mai potrivita.

Evaluarea financiara apreciaza efectele generate de realizarea unei investitii asupra exploatarii, în conditiile unui anume sistem de tarifare, ale unor anumite modalitati de obtinere a capitalului necesar, pentru un nivel estimat al traficului si pentru anumite valori si structuri ale cheltuielilor de exploatare dupa darea în functie a obiectivului.

Eficienta financiara a unei investitii în infrastructura este conditionata de tariful de utilizare practicat. Acesta este la îndemâna administratorului infrastructurii si este consecinta principiului de gestiune practicat: tarifare la nivelul costului marginal social sau tarifare la echilibru bugetar.