Elemente Introductive în Excel

Excel este parte componetă a grupului de programe Microsoft Office şi este cel mai bine vândut program de calcul tabelar disponibil, care vă permite să realizaţi documente financiare de toate categoriile – bugete, foi de lucru de vânzări, venituri totale, rapoarte de cheltuieli etc. Deşi este folosit pe scară mai largă în contabilitate, Excel poate fi folosit în orice situaţie care impune calcul tabelar – inginerie, statistică etc.

Pentru lucrul cu Excel este nevoie în primul rând de unele cunoştinţe elementare în ceea ce priveşte modul de pornire a aplicaţiei, obiectele care apar pe ecran, modul de solicitare a asistenţei şi modul de localizare a fisierelor în cadrul aplicaţiei.

5.1 Lansarea programului Excel

Lansarea programului Excel se face în exact acelaşi mod ca şi majoritatea celorlalte aplicaţii din Windows, folosind meniul , sau executând dublu clic pe icoana de acces rapid a programului, amplasată în suprafaţa de lucru a sistemului Windows. Excel se deschide odată cu deschiderea unui fişier Excel existent.

5.2 Barele cu instrumente

Programul conţine numeroase bare cu instrumente care se pot afişa sau ascunde după preferinţe. Prin program, barele de instrumente Standard şi de formatare Formatting sunt alăturate sub bara de meniuri.

Afişarea barelor Excel se face din meniul View, submeniul Toolbars. Se pot vizualiza barele selectate şi se pot selecta altele noi in vederea afişării lor. La acelaşi rezultat se ajunge dacă se da clic cu butonul drept al mouse-ului pe o bară existentă şi se alege bara dorită din lista prezentată.

Fig.5.1. Suprafaţa de lucru a unui registru Excel

Fig. 5.2 Afişarea barelor de instrumente ale programului Excel

5.3 Lucrul cu meniuri

În bara de meniuri, de sub bara de titlu sunt disponibile nouă meniuri care la rândul lor deschid submeniuri. Ele pot fi utilizate pentru selectarea comenzilor din fiecare submeniu cu ajutorul mouse-ului. Se poate utiliza tastatura în locul mouse-ului, pentru care se ţine apăsată tasta Alt şi se apasă litera din numele meniului care este subliniată. (de ex. Alt+V pentru meniul View), apoi, după afişarea meniului, se tastează litera subliniată din numele comenzii care se doreşte a fi executată. Există totodată şi meniuri scurtătură (sau meniuri contextuale) care devin vizibile când se apasă pe butonul din dreapta mouse-ului pe o celulă sau pe un cap de coloană. Aceste meniuri scurtătură conţin comenzile folosite cel mai frecvent pentru obiectul selectat.

Fig. 5.3.Meniul File deschis din bara de meniuri, şi meniul contextual (la clic dreapta)

5.4 Deplasarea într-o agendă de lucru

In mod prestabilit, agendele de lucru (fişierele) Excel conţin trei foi de lucru. La acestea se pot adăuga noi foi de lucru, după preferinţă sau se poate seta ca implicit un alt număr de foi de lucru pe care să-l conţină orice nouă agendă de lucru.

Foaia de lucru (Worksheet) este o grilă de coloane şi rânduri. Intersecţia dintre o coloană şi un rând se numeşte celulă. Fiecare celulă dintr-o foaie de lucru are o referinţă de celulă unică şi anume specificaţia formată prin combinarea capetelor de rând şi de coloană. De exemplu, A7 desemnează celula aflată la intersecţia coloanei A cu rândul 7.

Indicatorul de celulă este un indicator de culoare alba, de forma unui dreptunghi, care apare deasupra celulelor din foaia de lucru. Celula selectată se numeşte celulă activă. Întotdeuna este selectată cel puţin o celulă.

Un interval reprezintă un grup specificat de celule. Intervalul poate fi o coloană, un rând sau o combinaţie oarecare de celule, coloane şi rânduri. Un interval poate fi identificat prin nişte coordonate; prima coordonată a unui interval o reprezintă amplasarea celulei din colţul stânga-sus al intervalului iar cea de-a doua coordonată este locaţia celulei din dreapta –jos. In descrierea intervalului, cele două coordonate sunt separate de un caracter două puncte(:). Un exemplu, intervalul A1:C4 include celulele A1...A4, B1...B4, C1...C4.