Tipuri de imagine - sistemul indicatorilor de imagine

În cursul anterior am prezentat o metodologie de evidenţiere a imaginii unei instituţii prin evidenţierea modului în care un public sau altul îşi reprezenta respectiva instituţie. Fără îndoială, metodologia evidenţiată reprezintă una dintre mai multiplele posibilităţi existente în această direcţie. La fel, imaginea conturată reprezintă una dintre multiplele imagine ale respectivei instituţii. Evident, se ridică întrebarea referitoare la tipurile distincte de imagine ce pot fi conturate atunci când realizăm o analiză imagologică a unei instituţii.

(A)Tipuri de imagine. În funcţie de sursă, imaginea sau reprezentarea socială, la nivel global, a unei instituţii se poate descompune în mai multe componente. Fiecare dintre aceste componente prezintă caracteristicile imaginii şi coexistă independent una de cealaltă, fără ca relaţiile dintre ele sa lipsească cu desăvârşire. Noţiunea cu care se operează este cea de imagine globala (IG)

În general, imaginea globala (IG) se compune din:

a. imaginea barometru (Ib), obţinută din sondajele de opinie şi exprimată prin nivelul de încredere în organizaţie/personalitate;

b. imaginea document (Ido), obţinută prin analiza documentelor oficiale elaborate de instituţiile statului (centrale sau locale), cu privire la organizaţie;

c. imaginea putere (Ip), obţinută prin analiza declaraţiilor publice ale liderilor politici ai partidului/coaliţiei de guvernământ;

d. imaginea extra-putere (Iep), obţinută prin analiza documentelor programatice si a declaraţiilor publice ale partidelor politice din opoziţie si ale ONG-urilor, respectiv ale liderilor acestora;

e. imaginea mass-media (Im), obţinută prin analiza articolelor/ştirilor de presa, altele decât declaraţiile oamenilor politici, care reprezintă atitudinea instituţiei mass media respective;

f. imaginea liderilor de opinie (Ilo), obţinută prin analiza opiniilor exprimate de aceştia prin diferite canale de comunicare;

g. autoimaginea organizaţiei (Ao), obţinută prin analiza mesajului propriu al instituţiei/personalităţii analizate.

Rezultă că imaginea globala (IG) este rezultatul adiţionării tuturor tipurilor de imagine enumerate mai sus.

În practica, este dificil, daca nu imposibil, sa se deceleze toate aceste tipuri de imagine, fie şi pentru faptul ca nu întotdeauna obiectul analizei suscita interesul tuturor acestor paliere. Excepţia o constituie organele centrale ale puterii in stat (Preşedinţie, Parlament, Guvern, ministere, personalităţi politice), în al căror caz pot fi identificate referiri la toate tipurile de imagine. În cazul celorlalte organizaţii/personalităţi, analistul nu va opera cu imaginea globala IG, ci cu imaginea parţială (IP) oferita doar de acele componente ale imaginii in care se pot decela referiri la obiectul analizei. Pe de altă parte, există probleme extrem de serioase în a realiza efectiv, practic, adiţionarea tuturor tipurilor de imagine pentru obţinerea imaginii globale. Mai mult, din punctul de vedere al realizării unei strategii amănunţite de modificare a imaginii publice unei instituţii, ideea unei imagini globale a acesteia este inutilă (asta pentru că totdeauna ne adresăm unui public concret şi atunci contează nu imaginea generală şi imaginea existentă sau dorită în metalul respectivului public/grup).

Fiind, de cele mai multe ori, o consecinţă a procesului comunicării sociale, imaginea poate fi investigata şi în funcţie de poziţia obiectului său în actul comunicaţional. Din aceasta perspectivă se operează cu noţiunea de imagine rezultantă (IR).