Teoria Informației

TEORIA INFORMATIEI

Note de curs

1. Ipostazele contemporane de baza ale teoriei informatiei

- teoria informatiei în sens larg:

 definitie: diferitele reprezentari sistematice ale eficientei transferului de informatie în comunicarea mesajelor;

 explicitarea definitiei poate fi facuta prin utilizarea termenilor definitorii pornind de la etimologia lor cu întelesul pe care îl au nu numai în limbajul specializat, ci si în cel natural:

1) „reprezentari sistematice”: reprezentari stiintifice întrucât stiinta poate fi interpretata drept „cunoastere adunata în sistem” [Botezatu, P., 1973, p. 91.], iar reprezentarea drept „înfatisare, redare, reproducere a unui lucru” prin punerea lui într-o anumita forma sau prin exprimarea formei lui ca „relatie între mai multe marimi” [DEX, 1975, p. 799] ce se regasesc sub 2 ipostaze principale în cadrul teoriei contemporane a informatiei:

A) reprezentari matematice ale cantitatii de informatie continuta de un mesaj comunicat, facând abstractie de întelesul (semnificatia) acestuia: sistemul lor alcatuieste teoria matematica a informatiei [Shannon, C. E., and Weaver, W., The Mathematical Theory of Communication, University of Illinois Press, 1949], care studiaza doar asa-numita „informatie statistica”, adica ocurentele informationale ale mesajului (masura informatiilor transmise prin mesaj, în sensul de marime matematica ce exprima incertitudinea înlaturata prin realizarea unui eveniment dintr-un set de evenimente posibile);

B) reprezentari logico-filosofice ale semnificatiilor vehiculate de mesajul comunicat: sistemul lor alcatuieste teoria semantica a informatiei [Carnap, R., and Bar-Hillel, Y., An Outline of a Theory of Semantic Information, Tehnical Report No. 247, M.I.T., Research Laboratory in Electronics, 1952], care studiaza asa-zisa „informatie semantica”, adica informatia adusa de fiecare enunt din structura unui mesaj, fie luat enuntul separat, fie relationat cu alte enunturi (semnificatiile sau întelesurile propozitiilor care alcatuiesc enuntul respectiv, numite „continut propozitional”, „continut semantic”, uneori chiar „continut informational” informatia = masura a acestui continut );

2) „eficienta”: maximizarea efectului util (transferul de informatie, indiferent de factura acesteia) prin minimizarea consumului de mijloace (elementele necesare transferului si cheltuite pentru realizarea lui);

3) „transfer”: transmisia si procesarea informatiei, mai pe larg spus, captarea, masurarea, transmiterea, stocarea si prelucrarea ei;

4) „informatie”: stire, veste („a înstiinta”: actiunea de a informa si rezultatul ei) [DEX, 1975, p. 428] ca noutate transmisa despre ceva, de catre cineva, cuiva care, din punct de vedere material, se manifesta oarecum contradictoriu:

A) entitate lipsita de o forma proprie: in-formatie, unde particula „in” desemneaza chiar lipsa unei forme proprii (vezi latinescul informis = „fara forma”) [Gutu, Gh., 1966, p.166];

B) entitate transpusa într-o alta forma, în lipsa unei forme proprii: in- formatie, unde accentul cade pe cautarea unei forme potrivite de ipostaziere (vezi latinescul informo = „a forma”, „a pune în forma”) [Gutu, Gh., Ibidem.], forma denumita în literatura de specialitate „purtator de informatie” (semn, simbol, semnal etc.);

5) „comunicare”: tot stire, veste („a înstiinta”: actiunea de a comunica si rezultatul ei), însa ca relatie, legatura, raport informational(a) [DEX, 1975, p. 179] între cineva si altcineva (agenti ai comunicarii: oameni, animale, masini s.a.), motiv pentru care este adeseori identificata cu informatia (de exemplu, Shannon si Weaver pun semnul identitatii între informatie si comunicare atunci când vorbesc de „teoria matematica a comunicatiei” în lucrarea lor deja amintita);

6) „comunicatie”: legatura, contact, mijloc de comunicare între instante diferite, dar mai ales sistem tehnic folosit pentru realizarea comunicarii (totalitatea mijloacelor tehnice de comunicare a informatiilor: posta, telefon, radio, televiziune, cinema, publicatii, internet etc.) [DEX, 1975, pp. 179-180] ;

7) „mesaj”: la fel, adica stire, veste („a înstiinta”: aici actiunile de a comunica si informa, plus rezultatul lor), dar ca ceea ce se transmite [DEX, 1975, p. 541] în procesul comunicarii de la un agent la altul atât prin uzul formei proprii (semnificatia, ca informatie semantica, obiect de studiu al teoriei semantice a informatiei), cât si prin purtatori (informatia statistica, obiect de studiu al teoriei matemantice a informatiei).

- teoria informatiei în sens restrâns = teoria matematica a informatiei:

 definitie: „o reprezentare matematica a conditiilor si parametrilor ce afecteaza transmiterea si procesarea informatiei” [Encyclopædia Britannica from Encyclopædia Britannica Premium Service, http://www.britannica.com/eb/article-9106012];

 explicitarea definitiei:

1) aparitia, formularea si dezvoltarea acestei teorii ca teorie a comunicarii (comunicatiei) se leaga mai ales de numele a 3 cercetatori americani:

A) în primul rând de numele matematicianului si inginerului specialist în electrotehnica Claude Elwood Shannon care, ca cercetator la celebrul Massachusetts Institute of Tehnology (MIT, unde în perioada formarii sale l-a avut ca profesor pe Norbert Wiener), dar si ca angajat din 1941 al Laboratoarelor Bell System (Compania Bell Telephone era o filiala a întreprinderii de telecomunicatii American Telegraph & Telephone, precurtat ATT), a publicat de-a lungul anului 1948 trei studii în Bell System Tehnical Journal pe care le-a reluat sub forma de carte în 1949 împreuna cu o introducere a lui Warren Weaver (în The Mathematical Theory of Communication); dintre cele 3 studii, se detaseaza ca importanta pentru fundamentarea din punct de vedere matematic a teoriei informatiei cel intitulat A Mathematical Theory of Communication, 1948, http://cm.bell-labs.com/cm/ms/what/shannonday/paper.html;

predat la masterat in mass-media si relatii publice

note de curs