Structuri Sociale ale Comunicării

I. SOCIETATEA CA STRUCTURĂ

I. 1. Conceptul de structură socială

- structură −> lat. struer = a construi.

- în ştiinţă, conceptul de structură = părţi componente ale unui obiect, fiinţe, concepţii

- Structura socială −> este un element al sistemului social

−> este un ansamblu al relaţiilor sociale şi înglobează totalitatea

raporturilor caracteristice diverselor forme de convieţuire socială

−> cuprinde relaţii sociale repetate şi stabile între componenţii unui

sistem social.

Structura socială este un subsistem

−> pe orizontală se situează: familia, satul, oraşul, naţiunea

−> pe verticală - grupuri clasiale, de stratificare, ocupaţionale; generaţii,

sexe, vârste, nivel de instrucţie şcolară.

=> structurile sociale = colective de indivizi care acţionează în anumite moduri

percepute ca o convieţuire,

- Structura socială = un ansamblu de interacţiuni umane şi sociale integrate într-un sistem, căruia îi oferă omogenitate şi continuitate şi-i determină identitatea şi stabilitatea

- orientează acţiunile sociale în am direcţii

- Problema structurii societăţii a trezit interesul sociologilor diferite şcoli, una dintre cele mai importante fiind structuralismul sociologic, care îşi are originea în lucrările lui G. Vico, A. Comte, K. Marx si E. Durkheim. Această direcţie va fi dezvoltată în secolul XX - lea de C. Levi-Strauss, T.Parsons, Jean Piaget, Anthony Giddens.

- T. Parsons

−> structura este calea de investigare a ordinii funcţionale a societăţii

−> sistemul social se distinge prin organizarea structurală şi funcţională a

societăţii

- C. Levi-Strauss

−> structura = un model construit din realitatea socială, din fapte reale

−> a urmărit surprinderea şi explicarea modului în elementele unor unităţi

sociale, reale sau ideale, şi modelele acestora se acceptă sau se exclud, pentru a

alcătui un sistem de relaţii numit civilizaţie sau cultură.

- A.Giddens

−> pune structurile sociale în relaţie cu acţiunea socială.

. −> relaţiile structurale care se structurează în timp şi spaţiu reprezintă o dualitate

structurală: proprietăţile structurale ale sistemelor sociale sunt în acelaşi

timp condiţii şi rezultate ale activităţilor realizate de agenţi care fac parte din

aceste sisteme

−> noţiunea de dualitate a sistemelor desemnează şi latura constrângătoare şi

dimensiunea competenţei (competenţa = tot ceea ce actorii cred sau cunosc într-un

mod tacit sau discursiv despre circumstanţele acţiunii lor şi despre

circumstanţele autorilor care le produc)

I. 2. Status social

- Statusul = poziţia ocupată de o persoană în societate

−> treapta pe care se află un individ într-o structură socială reflectă tipul de

apreciere asupra lui dată de către ceilalţi

- recunoaşterea poziţiei sociale a unui individ depinde:

- de personalitatea acestuia

de normele şi valorile sociale ale structurilor sociale

- T. Parsons a făcut diferenţa:

−> statusul atribuit = poziţia acordată de societate şi urmărirea dimensiunii

psihosociale (vârstă, sex, religie, rasă, mediu familial).

- din statusul atribuit de o societate derivă unicitatea poziţiei unui individ

într-o comunitate.

−> statusul dobândit = poziţia câştigată de o persoană prin învăţare, prin efort

- se obţine de individ în cadrul competiţiei cu toţi cei care aspiră la el, prin

examinarea opţiunilor pentru poziţia dorită a fi ocupată (student,

preşedinte, director, actor, profesor)

- statusurile atribuite sunt prescriptive şi caracterizează întreaga populaţie dintr-o

comunitate (de exemplu, bărbaţi sau femei, copii, tineri, adulţi sau bătrâni)

- statusurile dobândite fiinţează într-un număr stabilit de societate, în raport de

oportunităţile sale.

- un tip special de status este statusul fundamental, determinat de raporturile dintre oameni în anumite condiţii şi de ocupaţia acestora

- în virtutea acestui status ceilalţi aşteaptă de la noi un anumit comportament.

Ex: abilităţi şi acţiuni faţă de copii, însuşirea normelor de conduită, conformare

la regulile sociale, asumarea responsabilităţilor sociale, competenţă profesională

şi socială.

- una din căile de trecere a unui individ de la un status la alte statusuri o constituie vârsta

−> societatea reglementează comportamentul fiecărei vârste.

Ex: un om bătrân are un alt spaţiu social decât un ins tânăr

−> vârsta operează ca un criteriu distinctiv pentru anumite situaţii sociale

(primirea buletinului de identitate, exersarea unor drepturi, încadrarea în muncă,

ieşirea la pensie, căsătoria).

I. 3. Rolul social

- Rolul social = totalitatea aşteptărilor care definesc comportamentul oamenilor, exprimate în drepturi şi responsabilităţi (proprii sau improprii) pentru ocuparea unui status şi punerea în act a cerinţelor conţinute în status.

−> status = o poziţie ocupată de un individ

−> rolul = îndeplinirea unei atribuţii

- conceptul de rol a fost elaborat de R. Linton în 1936 (Study ofMan)

- Rolurile sociale: −> comportament social

−> un aspect perscriptiv al conduitei sociale

- cunoaşterea statusurilor şi rolurilor actorilor sociali reprezintă o condiţie fundamentală a integrării sociale

Cursul de Structuri sociale ale comunicării se adresează studenţilor de la specializările: Jurnalistică anii III şi IV, Relaţii Internaţionale şi Studii Europene anii III şi IV şi Ştiinţe Politice anul III. Această disciplină este obligatorie şi complementară şi se predă pe parcursul unui semestru.

Conţinutul tematic al cursului vizează o problematică bine structurată şi închegată, care să permită realizarea obiectivelor propuse. În acest sens, vor fi abordate patru teme generale, anume: 1. Societatea ca structură; 2. Opinia publică – secvenţă a fenomenalităţii sociale; 3. Relaţia public – opinie publică; 4. Mass-media şi opinia publică.