Semiotică

- semiotica este o disciplină recentă ( prima jumătate a sec. XX) ca disciplină autonomă

- se ocupă de semne, în special verbale

- preocupare a capacităţii omului de a opera cu semne şi a limbajului de a contribui la cunoscătoare a omului

- semiotica este indisolubil legată de filosofia limbajului; tipurile de limbaj sunt descrise (verbele, semnele nonvb.); limbajul verbal stă ca un tipar fundamental al oricărui alt tip de limbaj; orice limbaj este reductibil la limbajul verbal.

Aristotel (384-322 î.Hr) a fost discipolul lui Platon, dar s-a despărţit de acesta în concepţii. Totodată el a fost maestrul lui Alexandru cel Mare.

Platon – idealism între esenţe – într-o luma transcendentă (esenţă – frumos; orice lucru frumos se împărtăşeşte din frumosul nepieritor).

Aristotel – substanţa ca principiu superior al existenţei este compusă din materie şi formă.

Materia este principiul pasiv (fiinţa impotenţei), în timp ce forma este principiul activ (entelehia), care tinde să actualizeze, să aducă la viaţă materia. Fiecare dintre noi ne naștem cu un ghem de potențialități și conjuncturile, posibilitățile fac să se actualizeze doar unele.

Def : (Aristotel)

Semnele verbale – sunetele emise de voce sunt simboluri ale stărilor sufletești, iar cuvintele scrise simbolurile cuvintelor emise de voce.

Caracterul arbitrar al semnelor ( nu există o legătură între realitate și cuvânt).

Semn = simbol – de natură verbală. Prin cuvinte nu definim lucruri (reprezentarea subiectivă).

Clasificarea semnelor (Aristotel)

- nume ( cuvinte considerate ca fiind simboluri cu semnificație convențională)

- semne naturale (semne nonvb.)

- metaforele (semne transpuse)

Sf. Augustin (Aurelius Augustinus) un colos al culturii universale; fondatorul doctrinei creștine (Toma D Aguino)

- teoria predestinării ( De Cetate Dei) încearcă să stabilească capacitatea limbajului de a accede la esență. În ce măsură limbajul este o cale a cunoașterii- Nu cons. limbajul ca fiind un instrument al cunoașterii divine.

Semnul este ceea ce se arată pe sine însuși sensului și care în afară de sine mai arată spiritului încă ceva:

Semnul - un lucru care ne face să ne gândim la ceva dincolo de impresia pe care lucrul însuși o face asupra simțurilor noastre.