Eveniment de presă

Sociologul francez Eliseo Veron ne-a oferit un studiu şcoală privind felul în care presa a tratat un eveniment deosebit : accidentul nuclear de la Three Mile Island (TMI) ce a avut loc în 28 martie 1979. Cartea sa (Construir l’eveniment, Ed Minuit, Paris, 1981) rămâne şi acum un reper în studiul fabricării şi receptării mesajului mediatic.

Să recapitulăm. La centrala nucleară Three Mile Island are loc un incident pe care şefii centralei caută să-l ascundă, să-l minimalizeze măcar, încercând să împiedece orice acţiune jurnalistică serioasă. Termenul folosit de responsabilii centralei nucleare a fost mult timp „pană”, pentru a împiedica intervenţia guvernului american şi a organizaţiilor de control nuclear. Până să recunoască dimensiunile reale ale accidentului vor mai trece multe şi importante zile.

Cronologie :

- Ora 4 (ora 10 la Paris). La centrala TMI, vanele ce se găsesc în spatele circuitului de răcire se opresc accidental.

- Ora 7. Responsabilii centralei anunţă autorităţile Comisiei de regularizare nucleară şi recunosc o situaţie de urgenţă fără repercusiuni însă asupra mediului înconjurător.

- 7,35. Un nou apel ridică nivelul de alertă, ceea ce înseamnă că mediul poate suferi anumite pagube. În realitate, nerăcirea reactorului duce la o presiune enormă asupra instalaţiilor.

- 8,15. Guvernatorul statului este informat şi se creează o celulă de criză la Washington.

- 9, 10. Agenţia Associeated Press difuzează primul flash, graţie bunăvoinţei unui poliţist local.

- 16,47 (ora Parisului). France-Presse primeşte primele informaţii de la corespondentul din capitala SUA. Nimeni nu ştie că elemente ale fisiunii nucleară scapă în apa primară şi, în scurt timp, o parte din apa radioactivă este drenată în afara clădirii reactorului, inundând clădirile auxiliare./m

Dinamica unei agenţii în caz de urgenţă. Prin definiţie, agenţia primeşte, strânge şi filtrează informaţii. După selecţie şi verificare, agenţia se obligă să transmită mai departe informaţiile reţinute într-o manieră clară, precisă şi credibilă.

Dacă vizualizăm ritmul depeşelor AFP emise timp de o lună despre evenimentul de mai sus, vom constata două direcţii jurnalistice distincte : descrierea (evoluţia) şi consecinţele evenimentului. Mai distingem de asemenea două maniere diferite de abordare stilistică a informaţiei : discurs tehnic şi discurs non tehnic(stare de spirit, declaraţii, îngrijorări samd).

Alte opoziţii urmărite de jurnalişti : interior / exterior al centralei; implicare / non implicare a autorităţilor.

Acestea fiind spuse, vom constata în graficul invocat două lucruri :

- Interesul faţă de eveniment este crescător în primele 3 zile. El scade la jumătate alte două zile şi creşte până la maximum până la limita sfârşitului de săptămână.

- După momentul maxim, cu mici variaţii, interesul e în scădere vizibilă.

Unghi de abordare. Să revenim la fapte. Dinamica ştirilor conţine două descrieri şi două abordări diferite ale evenimentului :

1.Nesiguranţă (recunoaştere implicită că sursele nu vor să colaboreze) : „Ruptura unei pompe de alimentare cu apă a sistemului de răcire (…) pare să fie la originea unei alarme generale”.

2.Certitudine : „Accidentul s-a datorat rupturii unei valve la sistemul de control al presiunii vaporilor de apă”.

- Abordarea tehnică a evenimentului : „Accident la centrala nucleară TMI…Este vorba de un reactor de apă presurizată (PWR) de 900 de megawaţi construit de firma Westinghouse. Vaporii radioactivi au refulat în cladirea celui de-al doilea reactor al centralei TMI”

- Abordarea non tehnică : „Accidentul s-a produs la al doilea reactor. Uzina are 500 de angajaţi. Nu se ştie câţi angajaţi se aflau în momentul accidentului în zonă…Nici un muncitor nu a fost rănit”.

Exemplele pot continua. Ele dovedesc că în preajma unui eveniment major, orice informaţie (tehnică- nontehnică) interesează, aduce lămuriri importante. Grav este altceva – dezinformarea, faptul că din telegrame rezultă că la TMI a avut loc un singur accident, când, în realitate, au fost mai multe. A trebuit să treacă ceva timp (foarte important pentru jurnalist) ca termenul de „ruptură” să se transforme în „explozie”. Prin urmare, trecerea aburului radioactiv dintr-o încăpere în alta a provocat o explozie.

Ziaristul trebuie să fie foarte atent cum foloseşte termenii într-o situaţie aparte şi gravă ca aceasta. De pildă : centrală nu e totuna cu reactor; clădire nu echivalează cu încăpere (una este explozia în clădire şi alta în încăpere). Orice abatere terminologică poate duce la confuzii sau echivoc. Nu mai vorbim de afirmaţiile categorice : „Nu există nici o scurgere radioactivă în afara centralei” şi „Vaporii radioactivi s-au infiltrat în al doilea reactor al centralei”. Mare diferenţă ! Dacă nu e atent la formulare, comentariile jurnalistului sporesc şi mai mult confuzia sau au menirea de a minimaliza accidentul : „Gradul re radioactivitate a vaporilor nu este considerat ca fiind periculos, cu toate că depăşeşte limita superioară admisă în interiorul şi exteriorul clădirilor”.

Neatent fiind la localizare, ziaristul dezinformează pe cititor. Folosirea ezitantă a unor termeni sau detalii de localizare poate schimba dimensiunea evenimentului : exterior, interior, primul reactor, al doilea reactor, clădire, incintă, vaporii nu afectează mediul deşi depăşesc limitele admise de radioactivitate.

Ce trebuie făcut într-o asemenea situaţie ? Munca de ziarist presupune ezitări şi erori, mai ales când informaţiile oficiale lipsesc sau sunt oferite de sursă în mod tendenţios, când informarea directă lipseşte, iar ziaristul nu e specialist în domeniu (altcumva ar fi ştiut că un mic defect la valva de răcire înseamnă deja o catastrofă). În cazul unei erori iniţiale, ziaristul (agenţia) trebuie să rectifice urgent. Să reformuleze ştirea şi să ofere datele complete, să stabilească gradul de risc şi de pericol al accidentului. Din păcate, în cazul TMI, telegramele au continuat să sosească la agenţie, contradictorii şi din perspective diferite („mediul înconjurător nu a avut de suferit”). Din păcate, nimeni nu a sesizat diferenţa între cuvintele „pană” şi „accident”, între expresia declararea stării de alertă şi declanşarea alertei. Mai mult chiar, una din telegrame, din dorinţa de a nu crea panică, afirmă cu de la sine putere : „Verificările au arătat că mijloacele tehnice de control ale uzinei sunt suficiente” sau „Există măsuri de securitate care pot fi rapid puse în practică”.

Reflectarea accidentului TMI in presa vizuală franceză

Postul Antenne 2 a tratat evenimentul ca secundar (plasat la sfârşit, fără a apare în generic). Mai mult decât atât, realizatorul a căutat să spijine informaţia cu elemente de proximitate şi interes local : „Stare de alertă declanşată în această dimineaţă la o centrală nucleară americană din Pennsylvania. Ĩn speţă, ruptura unei pompe de alimentare cu apă a sistemului de răcire a provocat o scăpare radioactivă în incinta uzinei. Aparent nu sunt victime. De notat că această centrală este exact de acelaşi tip cu centralele franceze Bugey şi Fessenheum din Alsace”.

Ziaristul poate completa o ştire de agenţie ?

Cum se construieste un eveniment de presa: unghi de abordare, ce trebuie facut, aspecte legate de context.