Dezvoltarea Colecțiilor

Unul din cele mai importante sectoare de activitate dintr-o bibliotecă este acela al dezvoltării colecţiilor. Fără a minimaliza importanţa celorlalte compartimente din bibliotecă nu exagerăm când spunem că de modul în care se realizează dezvoltarea colecţiilor, în orice categorie de bibliotecii depinde: prestigiul bibliotecii, valoarea colecţiilor, numărul şi calitatea beneficiarilor acesteia.

1. Colecţia de bibliotecă

Potrivit Vocabularului de biblioteconomie şi ştiinţa informării, colecţia este o „serie care cuprinde mai multe lucrări separate, fiecare cu titlul său propriu, grupate sub un titlu colectiv şi apărând pe o perioadă de timp nelimitată sau colecţia „reprezintă totalitatea volumelor unui serial”.

Înainte de a vorbi în detaliu despre activitatea de dezvoltare a colecţiilor, trebuie definite câteva elemente componente ale acestei activităţi. Colecţia unei biblioteci potrivit dicţionarului explicativ al limbii române este definită: „o serie de obiecte de acelaşi fel sau de aceeaşi categorie, care adună şi dispune sistematic, reprezintă o valoare artistică, ştiinţifică, documentară”.

Dacă la această definiţie se mai adaugă câteva caracteristici proprii bibliotecilor putem numi colecţia unei biblioteci – un ansamblu de documente sau mijloace de informare constituite dinamic cu destinaţii şi funcţii precise, structurate şi sistematizate în vederea unui acces rapid şi simplu, reprezentând valoarea documentară. Aşa cum reiese din definiţie colecţia unei biblioteci este alcătuită din mai multe tipuri de documente care pot fi clasificate în mai multe moduri în funcţie de mai multe criterii:

I. După criteriile bibliografice documentele pot fi:

1.1 Documente primare - reprezintă lucrări originale din prelucrarea cărora rezultă documente secundare.

Documentele primare sunt de mai multe categorii :

a. cărţi,

b. periodice,

c. documente de tip special

a. Cărţile sunt produse în mai multe exemplare care conţin peste 48 pagini şi constituie o unitate bibliografică.

Din categoria acestora fac parte:

- tratate,

- culegeri,

- manuale şi cursuri,

- monografii,

- publicaţii ale unor reuniuni ştiinţifice (lucrări ale congreselor, consfătuirilor, conferinţelor, colocviilor),

- publicaţii oficiale (rapoarte, planuri).

b. Periodicele sunt publicaţii din orice domeniu, de orice format, publicate în părţi succesive, care au un număr cronologic şi continuă pe o perioadă nedefinită de timp.

Periodicele sunt primele documente care aduc noutate în orice domeniu. Din această categorie fac parte:

- ziarul,

- revista,

- anuarul,

- almanahul,calendarul.

c. Documentele de tip special:

- standarde,

- brevete,

- cataloage,

- prospecte,

- hărţi,

- note muzicale,

- ex-librisuri,

- monede,

- documente audio-video etc.

1.2. Documente secundare reprezintă rezultatele finale ale prelucrării analitice şi sintetice a documentelor primare.

Documentele secundare pot fi:

a. enciclopedii,

b. dicţionare,

c. ghiduri bibliografice,

d. reviste de titluri,

e. reviste de referate.

1.3. Documentele terţiare se constituie în produsele finite ale prelucrării globalizatoare a documentelor secundare (repertorii de enciclopedii şi/sau dicţionare, bibliografii, ghiduri etc.).

O altă clasificare posibilă a colecţiei unei biblioteci este pe subcolecţii, în funcţie de categoriile de documente, având în vedere diversitatea suporturilor sau a formelor în care se prezintă documentele.

II. Din punctul de vedere al caracteristicilor generale ale documentelor, colecţia este formată din:

1. Documente specifice:

- manuscrise,

- incunabule,

- documente tipărite – cărţi, publicaţii seriale, documente muzicale (partituri), materiale cartografice (hărţi, atlase, globuri pământeşti),

- non-cărţi (foi volante, afişe, anunţuri, programe, etc.),

Facultatea de Litere , Universitatea din Bucuresti