De-a lungul timpului s-au dat numeroase defintii termenului de relatii publice si nici azi opinia
cercetatorilor nu e unanima în ceea ce priveste întelesul acestor termeni.
În 1975, Rex Harlow a numarat 472 de definitii, el însusi împreuna cu echipa lui, adaugând-o pe
urmatoarea: “relatiile publice reprezinta functia manageriala distincta ce ajuta la mentinerea unor limite
reciproce de comunicare, la acceptarea reciproca si la cooperarea dintre organizatie si publicul ei”.
Fireste, alte definitii pun în lumina alte si alte functii ale relatiilor publice.
Institutul britanic de relatii publice a formulat o definitie conform careia acestea reprezinta efortul
planificat si sustinut pentru a se stabili si mentine simpatia si întelegerea reciproca dintre organizatie si
publicul sau. Analiza acestor definitii evidentiaza faptul ca ele apeleaza la metafore (simpatie, întelegere),
sau vorbesc despre relatii, dar au în vedere practici si activitati.
Pentru a se depasi aceste diferente, trebuie observat ca termenul de relatii publice este unul ambiguu
sau polisemantic, adica este folosit cu mai multe întelesuri.
Pentru clarificarea termenului de relatii publice, trebuie sa distingem între sensurile care i se atribuie
prin diversele definitii si sa definim fiecare sens în mod separat.
În prima acceptiune, trebuie sa recunoastem un tip aparte de relatii pe care le putem numi publice si
care constituie ceea ce Jurgen Habermas numea sfera publica.
A doua acceptiune a termenului de relatii publice, cea mai des întâlnita, priveste un anumit tip de
activitati, desfasurate în principal de catre organizatie, cu un anumit scop.
În sfârsit, o a treia acceptiune a termenului este aceea a unei discipline stiintifice al carui obiect de
studiu îl reprezinta tocmai relatii publice si activitatea de relatii publice.
Pentru a distinge între aceste trei acceptiuni, vom utiliza termenul de relatii publice pentru prima
acceptiune, activitatea de relatii publice pentru a doua si disciplina relatii publice pentru a treia.
În plan istoric, relatiile publice si activitatea de relatii publice au aparut cu mult timp în urma.
Relatiile publice au aparut odata cu comunicarea publica, deoarece ele se constituie si se
materializeaza prin comunicare.
De asemenea, activitatea de relatii publice este prezenta înca din zorii umanitatii.
În schimb, disciplina de relatii publice este recenta. Prima lucrare ce poate fi calificata ca atare e
Cristalizarea opiniei publice de Eduard Bernais.
Termenul de relatii publice a fost folosit prima data de Thomas Jefferson, iar cu sensul de activitate
de relatii publice de o companie americana de telegraf. Importanta activitatii de relatii publice a fost
subliniata din secolul XVIII de W. Fox, care a atentionat Parlamentul de importanta ei, spunând ca
guvernantii vor trebui sa se supuna opiniei publice. Principalii practicanti: Ivy Lee si Eduard Bernais.
În ultimele decenii aceasta specializare a cunoscut o ascensiune vertiginoasa: în anul 2000 existau
aproximativ 140.000 de practicieni în relatii publice în SUA.
Master: Mass-media si relatii publice. Tehnici de redactare
ANALIZA SEMIOTICA A COMUNICARII prof. Ionel Narita
6
1. Relatii si structuri publice
Relatiile între oameni sunt de trei tipuri:
1. naturale, date de constitutia biologica umana, putând fi constatate empiric, prin masurare
(înaltime, marime, greutate etc);
2. mentale, care au loc doar în mintea oamenilor, între care un rol important îl au opiniile si
atitudinile.
Relationarea unui individ poate fi fata de un obiect, persoana, sistem. Ea poate fi negativa,
pozitiva, mai puternica, mai slaba etc.
Credintele sunt relationari fata de structuri religioase sau religie si au diferite grade – de la
încredere, la certitudine sau neîncredere totala.
3. sociale, bazate pe comunicare si nascute în cadrul stratificarii societatii (sefi, subordonati,
stapâni de sclavi, sclavi etc).
Relatia „A este seful lui B” nu o putem constata empiric. Totusi, exita mijloace de a o
verifica, care tin de comunicare (exista documente care sa o ateste) Î
Relatiile constitituite prin acte de comunicare ce se adreseaza publicului (instituite prin asemenea
acte) sunt relatii publice, care sunt cea mai importanta a vietii noastre sociale.
Relatiile publice = disciplina universala
Aceste relatii publice au un mecanism complicat, ele sunt urmarea comunicarii de la anumite surse.
Relationistul nu instituie, el doar are rolul de consultant; el stie cum trebuie întocmit un document ce
instituie relatiile publice.
Relatiile publice se constituie în organizatii. Pe lânga acest tip de organizatii, exista si altele,
organizatii secrete, constituite prin comunicare privata, nu publica. Rolul relationistului este deci acela de
a tine ascuns anumite lucruri. Rolul este de a mentine si dezvolta relatiile publice dintr-o organizatie.
Organizatia are trei niveluri:
a) decizional /managerial;
predat la masterat in mass media si relatii publice
Documentul este oferit gratuit,
trebuie doar să te autentifici in contul tău.
