La început a fost „Declarattia”
În 9 mai 1950, la Paris, ministrul de
externe al Frantei, Robert SCHUMAN citea în
Salonul Orologiului din Palatul Quai d’Orsay,
Declaratia prin care propunea crearea unei
Înalte Autoritati Comune, în cadrul unei
organizatii internationale deschisa participarii si
altor state europene.
La fundamentul acestei organizatii se afla
productia franco-germana de carbune si otel.
Scopul: crearea unei solidaritati de facto, ca
treapta spre federatia europeana.
Comunitatea Europeana a
Carbunelui si Otelului
- 20 iunie 1950 – începutul conferintei interguvernamentale
dintre Franta, Germania, Belgia, Italia,
Luxemburg, Olanda.
- 18 aprilie 1951 - semnarea la Paris a Tratatului pentru
crearea Comunitatii Europene a Carbunelui si Otelului.
- Durata: 50 ani (23 iulie 1952 – 23 iulie 2002)
- Structura:
–Titlul I: Comunitatea Europeana a Carbunelui si Otelului.
–Titlul II: Institutiile Comunitatii
–Titlul III: Prevederi Economice si Sociale
–Titlul IV: Prevederi generale
–Protocoale
Cadrul Institutional al CECO
CECO
ÎNALTA AUTORITATE
CONSILIUL SPECIAL
DE MINISTRI
ADUNAREA
COMUNA
CURTEA DE JUSTITIE
COMITETUL
CONSULTATIV
CECO: Înalta Autoritate
Sediul: Luxemburg
9 membri
– guvernele statelor membre desemneaza 8 membri.
– Presedintele era cooptat de cei 8 membri cu cel putin 5 voturi
– Primul presedinte al Î. A. = Jean Monnet (pâna în 1955)
– Franta, Germania aveau câte 2 reprezentanti
– Belgia, Italia, Olanda, Luxemburg aveau câte un reprezentant
Membrii ÎA nu reprezentau interesele propriilor tari si
actioneaza independent, doar în interesul general al
Comunitatii. = supranationalismul
Mandatul: 6 ani.
Documentul este oferit gratuit,
trebuie doar să te autentifici in contul tău.
