Analiza comparata. Concepte si definitii
Provenind din latinescul comparatio, cu sensul de “constituirea unei perechi”,
termenul de “comparatie” desemneaza “operatia mentala de apropiere a doua sau mai
multe lucruri cu scopul determinarii asemanarilor si diferentelor dintre ele. (…).
Metoda comparativa consta în cautarea explicatiei faptelor prin compararea lor cu
altele de acelasi gen, asemanatoare sau contrastante. Ea este întrebuintata atunci când
este imposibila obtinerea, precum în stiintele fizice, a datelor identice, sigure si pur
obiective. Este metoda esentiala în cazul stiintelor umane, acolo unde nu se pot
efectua experimente riguroase”1. Asadar, metoda comparatiei si-a gasit domeniul de
aplicatie în filosofia sociala si politica si, ulterior, în stiintele socio-umane. Esentiala
în orice studiu stiintific, comparatia înseamna, înainte de toate, apropierea si
confruntarea faptelor descrise, prealabil, în mod separat; degajarea asemanarilor si
deosebirilor, gruparea lor în genuri si clase; în sfârsit, interpretarea si justificarea
similaritatilor si diferentelor dintre fapte cu scopul descoperirii elementelor universale
dintr-un fenomen local, a unor regularitati tendentiale si eventuale legitati cu valoare
generalizatoare si functie explicativa.
Modalitate de abordare stiintifica în antropologia culturala si sociologia
comparativa, metoda comparatiei are, însa, origini mult mai vechi în gândirea politica.
Reflectiile lui Platon2 asupra tipurilor de constitutii în functie de tipurile sufletului
omenesc, urmate de cercetarea structurii statelor, examinarea sistematica a
constitutiilor si clasificarea formelor de guvernamânt de catre Aristotel3, marcheaza
intrarea analizei comparate în spatiul filosofiei politice. Clasificarea sistemelor de
guvernare si compararea regimurilor politice a ramas, de atunci, una din preocuparile
constante ale cunoasterii politice. Astfel, de-a lungul timpului, perspectiva
comparativa s-a constituit într-o o achizitie teoretico-metodologica importanta menita
sa explice asemanarile si deosebirile dintre fenomenele politice la scara planetara,
regionala, nationala, sau locala. De altfel, rolul perspectivei comparative în analiza
fenomenelor politice îl facuse pe Alexis de Tocqueville, înca de la mijlocul secolului
al XIX-lea, sa afirme ca “mintea omeneasca nu stie cum sa opereze daca nu face
comparatii”. Comentând, catre sfârsitul secolului al XX-lea, afirmatia gânditorului
francez, o serie de cercetatori americani - printre care, Gabriel A. Almond, G.
Bingham Powell, Jr. si Robert J. Mundt -, au ajuns sa considere comparatia drept
nucleul metodologic al metodei stiintifice. Pentru acesti autori, compararea trecutului
si prezentului propriei natiuni cu acela al altor natiuni ajuta în procesele de evaluare
si aprofundare a experientei institutiilor nationale. Examinarea politicii altor societati
permite largirea perspectivei asupra alternativelor politice si releva, totodata, solutii la
nivelul vietii politice nationale. Analiza politica comparata faciliteaza, de asemenea,
1 Paul Foulquié, Dictionnaire de la langue philosophique, 6-ème édition, Presses
Universitaires de France, Paris, 1992.
2 Platon, Republica, în: Platon, Opere, vol. V, Editura Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti,
1986.
3 Aristotel, Politica, Cartile a II-a si a VI-a, Editura “Cultura Nationala”, 1924 ( reeditat la
Editura “Antet”, 1996).
3
testarea teoriilor schimbarii si modernizarii politice4. Referindu-se la avantajele
comparatiei internationale, Mattei Dogan si Dominique Pelassy arata, la rândul lor, ca
aceasta “ascute perceptia” fenomenelor politice. “Ea este calea cea mai adecvata
pentru a discerne ce este banal si ce este singular, pentru a pune în lumina
orginalitatea contextelor nationale, a cerceta în acelasi timp constante, legi
tendentiale, variabile cu semnificatie universala. Ea permite clasarea fenomenelor
politice, ierarhizarea lor, demontarea mecanismelor care le provoaca. Ea nutreste cele
mai bune teorii, dovedindu-se o adevarata pârghie a cunoasterii. În acest sens,
comparatia internationala nu este o arta gratuita, ci o stiinta care merita sa fie
cultivata”5.
Desi se ocupa cu teme clasice - tipologia regimurilor, schimbarea sistemelor,
democratia si alternativele sale -, analiza politica comparata nu este o disciplina
definibila în termenii unui singur câmp de studiu. În pofida numeroaselor cercetari
auto-intitulate comparative, “studiile comparative - remarca Roy C. Macridis - nu au
fost comparative pâna acum decât în forma”6. Si Jean Blondel aprecia ca “în stiinta
politica contemporana, comparativismul ocupa un loc foarte important, dar prost
asumat, un rol, în principiu, esential, dar insuficient valorificat. Comparativismul a
generat nenumarate controverse; el este continuu invocat, dar foarte putin practicat
într-o maniera sistematica. Se eticheteaza cu numele de comparativism ceea ce adesea
nu este decât prezentarea paralela sau succesiva, de institutii, proceduri si
comportamente. (…). A încerca, în mod plenar, o analiza comparata pare a fi ceva
deasupra fortelor numerosilor politologi, chiar si a celor ce-si marturisesc
devotamentul pentru < ideologia > comparativa”7. Este o realitate ce se explica - dupa
parerea noastra -, prin faptul ca analiza comparata nu este numai un domeniu, o
ramura a stiintei politice, ci si o metoda. Analiza politica comparata este o orientare
teoretico-metodologica, un mod de abordare cognitiva ce prezinta propriile valente si
limite si nu, pur si simplu, o disciplina de ramura în câmpul stiintelor politice. Faptul
ca analiza politica comparata este o metoda de studiu cu vocatie sistemica, o maniera
explicativa ce transgreseaza cercetarea empirica a unei singure tari, zone sau regiuni,
ne permite sa o evaluam prin analiza sistemelor. Nu întâmplator, dezvoltarea analizei
comparate a sistemelor politice este legata de avântul sistemismului structurofunctionalist
al anilor 50-60. Atunci, analiza comparata a capatat o mare deschidere
spre cercetarea aspectelor structuro-functionale ale proceselor de dezvoltare si
modernizare din diferite regiuni ale lumii. Depasind perspectiva institutionala, analiza
comparata si-a sporit forta analitica datorita abordarii sistemice a fenomenelor si
proceselor politice.
Provenind din latinescul comparatio, cu sensul de “constituirea unei perechi”, termenul de “comparatie” desemneaza “operatia mentala de apropiere a doua sau mai multe lucruri cu scopul determinarii asemanarilor si diferentelor dintre ele. (…).
Documentul este oferit gratuit,
trebuie doar să te autentifici in contul tău.