Securitatea Mediului

Evoluţia conceptului „dezvoltare durabilă”

“Dezvoltarea durabilǎ este acel proces de dezvoltare care rǎspunde nevoilor actuale fǎrǎ a periclita capacitatea generaţiilor viitoare de a rǎspunde propriilor lor nevoi.[...] Pentru ca dezideratul dezvoltǎrii durabile sǎ poatǎ fi atins, protecţia mediului va constitui parte integratǎ a procesului de dezvoltare şi nu poate fi abordatǎ independent de acesta.’’1 Ideea de dezvoltare durabilǎ a apǎrut în 1980 la Conferinţa Strategia Globalǎ de Conservare şi la Conferinţa de la Stockholm referitoare la Mediul Uman, din 1972, avându-şi, deci originile în zilele de început ale conservatorismului global. Totuşi o idee articulatǎ despre dezvoltarea durabilǎ, aşa cum o avem noi astazi, o întâlnim abia în Conferinţa Naţiunilor Unite despre Mediu şi Dezvoltare de la Rio de Janeiro din 1992, urmând ca în 2002 în perioada 26 august – 6 septembrie sǎ se celebreze Summitul Global asupra Dezvoltǎrii Durabile din Johannesburg, ce a reunit 104 conducători ai statelor lumii şi a avut ca principale rezultate: • Declaraţia de la Johannesburg privind dezvoltarea durabilă şi • Planul de implementare a Summitului mondial privind dezvoltarea durabilă. Summitul de la Johannesburg a reafirmat dezvoltarea durabilă ca fiind un element central al agendei internaţionale şi a dat un nou impuls pentru aplicarea practică a măsurilor globale de luptă împotriva sărăciei şi pentru protecţia mediului. S-a aprofundat şi întărit înţelegerea conceptului de dezvoltare durabilă, în special prin evidenţierea importantelor legături dintre sărăcie, mediu şi utilizarea resurselor naturale. Guvernele au căzut de acord şi au reafirmat un domeniu de obligaţii şi ţinte concrete de acţiune pentru realizarea obiectivelor de dezvoltare durabilă. Prin Declaraţia de la Johannesburg s-a asumat responsabilitatea colectivă pentru progresul şi întărirea celor trei piloni interdependenţi ai dezvoltării durabile: dezvoltarea economică, dezvoltarea socială şi protecţia mediului la nivel local, naţional, regional şi global. Prin Planul de implementare se urmăreşte aplicarea de măsuri concrete la toate nivelurile şi întărirea cooperării internaţionale, în baza responsabilităţilor comune dar diferenţiate, exprimate în Principiul 7 al Declaraţiei de la Rio şi integrarea celor trei piloni ai dezvoltării durabile. În acest sens, eforturile sunt cu precădere axate pe:

1 Declaraţia asupra Mediului şi Dezvoltǎrii , Rio de Janeiro, 1992.

• eradicarea sărăciei; • modificarea modelelor de producţie şi consum; • protejarea sănătăţii şi • protejarea şi managementul bazei de resurse naturale pentru dezvoltarea economică şi socială. Un important progres l-a constituit sprijinul pentru înfiinţarea unui fond de solidaritate mondială pentru eradicarea sărăciei. De asemenea, opiniilor societăţii civile li s-a dat o importanţă deosebită, ca recunoaştere a rolului esenţial al societăţii civile în implementarea dezvoltării durabile şi promovarea de parteneriate. Toate aceste conferinţe mondiale au influenţat evoluţia dreptului internaţional al mediului. Există de asemenea numeroase acorduri bilaterale şi multilaterale care conţin prevederi legate de unul sau mai multe aspecte care vizează protecţiea mediului, acoperind probleme de natură: subregională; regională şi globală. De asemenea, în dreptul internaţional al mediului s-a cristalizat un număr de principii fundamentale pentru protecţia mediului. Fiind un domeniu relativ nou şi în formare, dreptul şi politica internaţională în domeniul protecţiei mediului evoluează şi pe baza rezoluţiilor şi a declaraţiilor unor organizaţii internaţionale, cum sunt Programul Naţiunilor Unite pentru Mediu, Organizaţia Mondială a Sănătăţii sau Agenţia Internaţională a Energiei Atomice, care au jucat un rol important în cristalizarea principiilor internaţionale pentru protecţia mediului, deşi de multe ori aceste principii nu sunt obligatorii. Dezvoltarea durabilǎ – la nivelul Uniunii Europene Politica de mediu a Uniunii Europene s-a dezvoltat prin şase programe de acţiune pentru mediu având o abordare integratǎ în cadrul Consiliului Dezvoltǎrii Durabile. Primul program acoperǎ perioada 1973-1976 şi este cel care a definit politicile comunitare de mediu şi a stat la baza programelor ulterioare. Celelalte au mers pe aceeaşi linie, ultimul PAM6 numit “Alegerea noastrǎ – viitorul nostru” acoperǎ perioada 2001-2010 şi are în vedere îmbunǎtǎţirea legislaţiei, implicarea cetǎţenilor, cooperarea cu piaţa, integrarea politicilor de mediu în politicile comunitare. În anul 2001 a fost adoptatǎ Strategia de Dezvoltare Durabilǎ la Gotheborg, cǎreia i-a fost adǎugatǎ dimensiunea externǎ în 2002 la Barcelona, iar în 2006 a fost adoptatǎ Strategia de Dezvoltare Durabilǎ a Uniunii Europene revizuitǎ.