Politici și instituții politice

TEMA I

ŞTIINŢA POLITICĂ. DOMENIU DE DEFINIŢIE. POLITICUL ŞI

POLITICA

După parcurgerea acestei teme veţi învăţa:

1. Ce înseamnă o analiză ştiinţifică şi care este specificul analizei în ştiinţa politică

2. Ce este politicul şi care este relaţia sa cu politica

3. Ce este o metodă de cercetare şi care sunt metodele de cercetare fundamentale în ştiinţa

politică

4. Care este relaţia dintre stat, putere şi politică

O ştiinţă presupune existenţa unui domeniu distinct de cercetare şi a unor metode specifice de

studiu. Aplicarea metodelor şi preocuparea cercetătorului trebuie să ţintească în mod necesar

la identificarea de reguli şi regularităţi, pe baza cărora să se poată face predicţii. Analiza

ştiinţifică a unui fenomen (proces, eveniment) presupune şi posibilitatea de a aborda obiectul

de cercetat în zona unei neutralităţi axiologice (eliminarea valorilor şi a percepţiilor,

intereselor subiective din cercetare).

Atunci cînd vorbim despre natura diferitelor tipuri de analiză aplicată fenomenelor sociopolitice

există patru întrebări fundamentale pe care trebuie să ni le punem cu privire la

statutul tipului de abordare ce se înscrie în zona cercetării ştiinţifice.

1. Obiectul de studiu: are disciplina noastră un obiect de studiu delimitat şi delimitabil?

2. Metodele de cercetare: există modele şi căi de cercetare a fenomenelor sau proceselor,

evenimentelor care aparţin domeniului identificat şi care au un grad de elaborare suficient

pentru a face posibilă analiza, descrierea, explicarea şi înţelegerea lor?

3. Capacitatea de a descoperi reguli şi regularităţi, care să facă posibilă înţelegerea,

explicarea şi predicţia anumitor fenomene, procese sau evenimente din zona de cercetare.

4. Dimensiunea deontologică a abordării fenomenelor de studiat: există posibilitatea de a

cerceta obiecte ale domeniului identificat, cu ajutorul unor metode care să ne permită

detaşarea de impresii, sentimente, percepţii subiective asupra obiectului de cercetat?

Ştiinţa se defineşte deci ca un ansamblu sistematizat de cunoştinţe şi modele de

cercetare, de metode prin care se caută cunoştinţe transmisibile şi verificabile.

Cercetarea de tip ştiinţific se întemeiază pe premisa că lumea este cognoscibilă prin

intermediul regularităţilor şi a repetabilităţii fenomenelor. Activităţile de cercetare se

întemeiază pe faptul că aceste regularităţi pot fi descoperite în urma unei observări

atente şi a aplicării unor metode ce presupun distanţarea cercetătorului de obiectul

studiat.

1. Ce este ştiinţa politică?

I. Încercînd să facă o sociologie a politicului, Maurice Duverger afirma în 1973 că termenul

de ştiinţă politică este aproape sinonim cu cel de sociologie politică, cele două discipline

fiind intitulate în funcţie de departamentul în care erau predate: dacă se preda la

Departamentul de Sociologie, disciplina se numea "sociologie politică", iar dacă se preda la

Departamentul de Stiinţă Politică, se numea "ştiinţă politică". Aceasta pentru cazul

universităţilor americane.

In spaţiul academic francez, expresia "sociologie politică" este legată de ruptura cu diferite

abordări ale politicului, cum este cea juridică sau filosofică, împreună cu metodologiile lor

specifice.

Din această perspectivă, opţiunea franceză pentru definirea domeniului de cercetare al ştiinţei

politice este mult mai largă, ea trimiţînd la filosofie şi la ştiinţele juridice în egală măsură.

Sociologia politică devine într-o astfel de abordare, specie a genului „ştiinţă politică”:

Pentru M.Duverger, ştiinţa politică îşi defineşte domeniul de cercetare prin apelul la trei

paliere ale realităţii sociale:

a. iniţierea în analiza sociologică a politicului

b. descrierea şi analiza sistemelor politice

c. studiul organizaţiilor politice (partide şi grupuri de presiune).

II. O perspectivă relativ asemănătoare asupra domeniului ştiinţei politice, cu o critică serioasă

a conflictelor din spaţiul academic pentru legitimarea profesiilor prin apelul la eticheta de

"ştiinţă", oferă Yves Schemeil. Pentru acesta, sociologia politică este parte a ştiinţei politice,

alături de alte discipline de studiu a realităţilor socio-politice.

Dintr-o astfel de perspectivă de abordare,

ştiinţa politică este un domeniu compozit de discipline, analizînd şi explicînd realitatea

socială cu ajutorul celorlalte ştiinţe sociale. Ştiinţa politică trebuie să ţină seama de

diversitatea relaţiilor dintre fenomenele şi procesele politice ale diferitelor epoci,

acceptînd ideea de confruntare a "societăţilor şi epocilor diferite cu toate combinaţiile

pe care acestea le oferă".

In aceeaşi manieră integratoare de definire a ştiinţei politice, Philippe Guillot, face o trecere

în revistă a diferitelor abordări ale relaţiilor dintre ştiinţa politică şi sociologia politică.

Plecînd de la premisa că sociologia este un mod de a clarifica şi explica fenomenele şi

interacţiunile sociale, alături de ştiinţa politică, ea trebuie să tindă spre explicarea realului

social, participînd la ceea ce Max Weber numea "dezvrăjirea lumii". O astfel de manieră de

abordare are ca obiectiv depăşirea iluziilor şi impresiilor pe care le avem despre anumite

fenomene sociale, culturale, politice.