Metodologia științei politice

1. DEFINITIA SI ROLUL METODOLOGIEI ÎN STIINTA POLITICĂ

Definitie. Metodologia stiintei politice este ansamblul de metode si tehnici integrate într-o viziune, într-un cadru teoretico-conceptual, proprii disciplinei (conceptia teoretică proprie asupra politicului, principiile si categoriile specifice prin care îl defineste).

Rolul metodologiei. Metodologia are un loc important în asigurarea nivelului calitativ-stiintific al investigării realitătii politice. Astăzi, mai mult ca oricând, stiinta politică este preocupată de cresterea performantelor sale cu privire la corectitudinea si exactitatea explicării politicului, în multiplele sale dimensiuni si caracteristici. Nu este, însă, important doar ce explică stiinta politică, ci si cum o face. Metodologia politică, ca sumum de metode si tehnici de cercetare specifice, integrate într-o conceptie ce se străduieste să fie unitară, are, din această perspectivă, o importantă deosebită.

2. COMPONENTELE METODOLOGICE ALE STIINTEI POLITICE: METODE SI TEHNICI DE CERCETARE SPECIFICE. DEFINITII, TIPURI, SCURTE CONSIDERATII

METODA

DEFINIRE. Metoda reprezintă modul (felul) în care, printr-o abordare sistematică a obiectului stiintei politice (politicul), se ajunge la cunostinte testate si transmisibile, la predictii care reprezintă adevărurile despre fenomenele si procesele studiate.

ETAPE ESENTIALE ÎN PROCESUL APLICĂRII METODEI DE CERCETARE ÎN STIINTA POLITICĂ. Cercetările specializate efectuate în domeniul stiintei politice (ca, de altfel, în domeniul mai larg al stiintei, în general) au omologat sase etape/trepte/operatii considerate esentiale pentru metoda stiintifică:

a) identificarea/formularea clară a problemelor ce trebuie studiate (stabilirea, din multimea de aspecte, a acelora care urmează să facă obiectul cercetării - ex. de a demonstra dacă partidul politic X este sau nu un partid politic viabil. După o analiză prealabilă, se ajunge la concluzia că aspectul cel mai semnificativ, cel mai relevant în acest sens este de a vedea în ce măsură are sanse reale de a accede la guvernare prin mecanismele democratiei pluraliste, în conditiile statului de drept, excluzând alternativa de a cuceri puterea prin fortă, lovitură de stat, puci etc.).

b) formularea unei ipoteze (ipotezelor) ce exprimă o relatie (relatii) între variabile (ex. o anumită echipă de cercetare a ajuns la trei ipoteze referitoare la sansele partidului politic X de a ajunge la putere/1. partidul politic X are toate sansele de a ajunge la putere/2. partidul politic X are putine sanse/3. partidul politic X nu are nici o sansă, este un partid slab).

Ipotezele pot fi considerate modele de răspuns la problemele cercetării. Ele au două proprietăti esentiale:

- să contureze o relatie cauzală. Forma logică a ipotezelor trebuie să fie de tipul „dacă x, atunci y”;

- să fie testabile. Testabilitatea se referă la faptul că o ipoteză corect formulată trebuie să poată fi întotdeauna testată. Testarea presupune, însă, în mod necesar, capacitatea de a măsura caracteristicile fenomenelor. Dacă nu se poate măsura valoarea lui x sau lui y, relatia de implicare între x si y nu va putea fi testată. X si Y poartă numele de variabile. Pentru a putea studia un fenomen social, variabilele trebuie să fie măsurate, iar acest lucru se poate realiza cu ajutorul scalelor de măsurare.

c) rationare deductivă atentă pentru a stabili premisele si conditiile în care ipoteza poate fi adevărată sau falsă (analizarea atentă a fiecărei ipoteze si stabilirea, pentru fiecare caz în parte, a conditiilor minime obligatorii pentru realizarea în fapt);

d) culegerea de date pentru testarea empirică a ipotezei (în cazul de mai sus - culegerea datelor concrete, reale prin investigarea concretă si multilaterală a programului politic al partidului, structurilor si modului său de organizare, a bazei sociale de sustinere si volumului acesteia, structurilor din teritoriu, a programului electoral si a rezultatelor de la ultimele alegeri, a activitătii parlamentare - deci o investigare complexă a activitătii si rolului partidului, a tacticii si strategiei sale politice);

e) analiza cantitativă si calitativă a datelor (stabilindu-se semnificatia, relevanta lor pentru o ipoteză sau alta);

f) accentuarea, respingerea sau reformularea ipotezei - predictia (concluzionarea asupra uneia din ipoteze, pentru că datele realitătii investigate confirmă, sustin acea ipoteză si nu alta).

Toate etapele metodei stiintifice sunt importante, însă a patra are un rol crucial, deoarece este esentială verificarea ipotezelor de lucru în realitatea nemijlocită, în viata politică concretă, cu procedeele riguroase ale demersului stiintific.

TIPURI DE METODE UTILIZATE ÎN STIINTA POLITICĂ

Principalele metode de cercetare utilizate în stiinta politică sunt: observatia, experimentul, ancheta, sondajul de opinie, analiza de continut/analiza documentelor/analiza discursului (politic/politice), studiul de caz, analiza-panel, metode statistico-matematice (analiza factorială, analiza longlineară, analiza multivariată - analiza path, analiza cluster, de regresie etc.).