Libertățile fundamentale și cetățenești în Uniunea Europeană

Introducere

Aparitia unui numar foarte mare de organizatii internationale, denumite ca atare sau cunoscute sub numele de uniuni, asociatii, comunitati, institute, oficii etc. este unul din aspectele semnificative ale epocii contemporane. Fenomenul nu este ins` cu totul nou. incepand cu cea de a doua jumatate a secolului XIX este usor de remarcat aparitia succesiva a unor organizatii internationale specializate, cu caracter tehnic, numite in general "Uniuni internationale" (Comisia european` a Dun`rii - 1856, Uniunea telegrafica internationala - 1865, Uniunea postala universala - 1883, Uniunea pentru protectia proprietatii industriale - 1883, Uniunea pentru protectia proprietatii literare si artistice - 1886, Uniunea internationala pentru publicarea tarifelor vamale - 1890, Institutul International al agriculturii - 1905 etc.).

Aparitia la terminarea primului razboi mondial a Societatii Natiunilor, prima organizatie internationala cu caracter politic si competenta generala, a condus la o etapa noua in dezvoltarea organizatiilor internationale. Dar abia dupa al doilea razboi mondial, institutionalizarea relatiilor dintre state capata o amploare fara precedent.

Prin infiintarea acestor organizatii, prin imputernicirea lor, de a se ocupa de anumite probleme, statele nu le limiteaza libertatea de actiune, si, nici nu doresc sa devina "mai putin egale" sau "mai putin suverane" decat inainte, sau in comparatie cu altele. Marile si micile puteri, care fac parte dintr-o organizatie internationala, inteleg sa contribuie cu parte egala, din atributiile exercitate anterior de organele nationale, de dragul unor avantaje comune.

In felul acesta, statele suverane decid, in mod independent, sa coopereze, spre a dobandi beneficii sporite, actionand de preferinta impreuna. Limitarea moderata a atributiilor membrilor va fi compensata, prin avantajele anticipate, provenite din planificarea si activitatea comuna.

Acela]i lucru este valabil si pentru Uniunea Europeana. Statele Europei au acceptat si accepta angajamentele lor mutuale, deoarece pot sa-si realizeze mai bine interesele, in stransa colaborare unele cu altele. Chiar si in organizatiile internationale, statele membre adera, nu pentru a renunta la libertatea lor, ci pentru a si-o spori, oferind in acelasi timp cetatenilor sanse sporite de manifestare libera in planurile intercalate ale vietii economice, social-politice, culturale si nu in ultimul rand in spatiul individualitatii.

I. LIBERTATE - LIBERTATE POLITICE - LIBERTATI FUNDAMENTALE SI CETACENESTI

1. Dimensiuni teoretice ale definirii libertatii

Procesul progresiv de conceptualizare a libertatii cuprinde, intr-o maniera logico-istorica, un ansamblu de aspecte, vizand puterea de patrundere a gandului filozofic in complexul de relatii om : natura, natura : societate, om : societate, societate : istorie, individ : colectivitate, cultura : civilizatie etc. Libertatea este prin urmare un concept sintetic, cu referire exclusiva la fiinaa umana. Intelegerea lui presupunand interiorizarea elaborarilor teoretice de tip filosofic, stiintific, politologic etc., care surprind multiplele fatete ale umanului.

Este omul in stare sa-si asume destinul... sa si-l faureasca liber... este el supus unei necesitati implacabile constrangatoare, distrugatoare de orice initiativa?... sau dimpotriva, el poate orice, dispunand de o vointa suverana, opusa contingentului, apta sa se sustraga oricarei determinari exerioare sau interioare. De raspunsurile la aceste intrebari depinde decisiv perspectiva, in care este plasat omul si lumea sa, pesimismul sau optimismul istoric, conceperea realista sau utopica a proiectelor umane, cu toate consecintele ce decurg in planul progresului socio-uman.

"Omul nu este el, adica om insusi, decat in climatul libertatii, afirma Mircea Florian, idee cu valoarea unei profesiuni de credinta pentru orice filosofie, al carei obiect privilegiat este omul si lumea lui reala.

Gandirea filosofica actuala confera conceptului de libertate o interpretare ampla si riguroasa, prin generalizarea datelor oferite atat de stiintele naturale, cat si de cele socio-umane, ca si prin valorificarea experientei istorice a existentei umane. Este astfel surprinsa capacitatea de necontestat a omului, ca, pe masura dezvoltarii sociale si culturale, sa se integreze intr-un proces treptat de depasire a constrsngerilor, pe care le simte sau nu, asupra deciziilor, alegerilor si actiunilor creatoare, proces structurat pe dominarea umana a acestor constrangeri, pe promovarea constienta a valorilor.

Libertatea nu semnifica posibilitatea unei alegeri neconditionate, ca expresie a unei vointe inzestrata cu puteri nelimitate si arbitrare, deci posibilitatea unei optiuni dincolo de orice valoare, dincolo de orice sens al binelui si raului, al adevarului si falsului, al frumosului si uratului etc. Cum specific uman este caracterul constient al raspunsului dat, atat necesitatilor naturale, materiale, cat si celor spirituale, sensul libertatii se afla in sesizarea comportamentului activ, constient, adecvat, pe care omul il are fata de necesitate, alegerea lui fiind deliberata, dictata de constiinta si nu impusa de factori strsini vointei constiente.

"Amanandu-si reactiile, afirma Mihai Ralea, refuzand un determinism vital, direct si imediat, omul isi poate complica si combina raspunsurile. El nu se poate smulge din determinismul natural, dar il poate opri o clipa spre a-l domestici si utiliza. Prima sa pozitie e de negatie, de rezistenta, de inventie, de piedici. Omul e un creator de piedici, pentru a-si infiripa anumite libertati. Expresia metaforica a "piedicilor", nu semnifica altceva decat acele creatii specific umane, purtatoare de valori, de sens si care cenzureaza necesitatile omului, indiferent de natura lor. Oamenii depasesc partial pornirile naturii, devenind dependenti de logica, stiinta, morala, religie, adica de propriile lor creatii, ceea ce reprezinta de fapt, sfera de definire a libertatii: o libertate dobsndita prin cunoastere si creatie valorica, o libertate cu functie antientropica in fata datului existential. "Comprehensiunea dependentei, subliniaza Mihai Ralea, inseamna libertate. Urmarirea unui plan preconceput inseamna suspendarea determinismului simplist, si, nemijlocit, inseamna, daca nu, contrazicerea totala a legilor naturale, o anumita ezitare in fata lor, pentru o optare mai buna in raport cu calitatea motivelor. in orice caz aceasta inseamna o eliberare de anarhie, de haos, de hazard, de ignoranta.

Omul nu se supune docil necesitatii, ci incearca s-o domine, prin cunoastere, initiativa si creativitate. Libertatea nu este un dat, ci un "rezultat" al multiplelor activitati umane fundamentate pe cunoasterea esentei lumii si pe judecatile de valoare caracteristice procesului de edificare a unei noi naturi, numita "cultura". Ea se instituie intr-o trasatura a omului, o determinatie ontologica a acestuia, care se schimba, evolueaza, se amplifica, se adanceste in si prin ansamblul creatiilor umane.

Abordarea filosofica a libertatii este punctul de plecare pentru alte modalitati de intelegere a acesteia.