Eticile feministe pornesc de la mai multe presupoziţii fundamentaleModelele tradiţionale etice sunt diferenţiate între femei şi bărbaţi într-un mod care perpetuează poziţia femeilor ca diferite şi subordonate bărbaţilor. Aceste modele operează cu dihotomii: natură/cultură, public/privat, pasiv/activ, emoţie/raţiune în cadrul cărora femeilor le sunt atribuite anumite roluri şi sfere (natura, emoţia, pasivitatea, privatul) şi bărbaţilor altele (cultură, raţiune, acţiunea, sfera publică ).
Aceste dihotomii sunt ierarhice si definitoare de status
Critici feministe:
Includerea genului într-un mod discriminator
De ex. Rousseau în Emile propune două “seturi de virtuţi”, unele pentru femei, unele pentru bărbaţi. Virtuţile feminine au funcţia de a perpetua rolul femeilor de îngrijitoare şi subordonate ale bărbaţilor. Virtuţile feminine sunt definite complementar (după cum servesc bărbaţii), cele bărbăteşti nu (virtuţile masculine nu sunt evaluate după cum servesc femeile)
Critici feministe:
Ignorarea experienţelor genizate
De ex. Pentru că majoritatea modelelor etice politice operează cu dihotomii într-un mod fundamental genizat munca femeilor în gospodărie este diferenţiată ca privată (ne-politică), naturală şi emotivă, ceea ce conduce la un status scăzut sau inexistent (social şi financiar) şi la lipsa ei de pe agenda publică.
Modelele de cetăţenie publică ignoră faptul că cetăţenii, pentru a activa în sfera publică, se sprijină pe activităţi de îngrijire care devin invizibile politic şi sunt preponderent îndeplinite de femei
Documentul este oferit gratuit,
trebuie doar să te autentifici in contul tău.