Drept Internațional Public

CAPITOLUL IV

TRATATUL – IZVOR PRINCIPAL DE DREPT INTERNAŢIONAL PUBLIC

În doctrina juridică apar definiţii variate ale tratatului de drept internaţional public, definiţii care au ca dominantă însuşirea de a concretiza un acord de voinţă al statelor participante la raport.

Prin aceste tratate se produc efecte juridice şi în primul rând drepturi şi obligaţii participanţilor la tratat în relaţiile reciproce.

Din analiza definiţiei se pot desprinde cel puţin două sensuri ale noţiunii de tratat:

- în sens larg, prin tratat se înţelege orice acord de voinţă realizat între membrii comunităţii internaţionale;

- în sens restrâns, tratatul se defineşte prin procedura folosită pentru încheierea lui ignorând conţinutul acestuia.

O definiţie legală a tratatului o găsim în Convenţia privind dreptul tratatului încheiată între state, semnată la Viena în 1969. Însă, această definiţie este restrânsă ca sferă de aplicare.

Potrivit Convenţiei, tratatul este un acord internaţional încheiat între state în formă scrisă, guvernat de dreptul internaţional şi este consemnat într-un singur sau mai multe instrumente conexe.

IV.1. Trăsăturile tratatului:

- tratatele se încheie în formă scrisă, deşi în practica vieţii internaţionale sunt şi tratate încheiate în formă orală, însă mai rar.

- tratatele se încheie numai între state, deşi în practică există tratate încheiate şi cu alte subiecte de drept internaţional;

- tratatul este guvernat numai de normele dreptului internaţional în ceea ce priveşte încheierea lui, efectele lui, încetarea valabilităţii sale sau interpretarea tratatului;

- tratatul poate să apară sub forma unui singur instrument juridic sau să fie constituit din instrumente multiple, conexe tratatului propriu-zis;

- tratatul poartă denumiri variate: tratat, convenţie, pact, statut, cartă, “modus vivendi”, dar indiferent de denumire aceste acte internaţionale sunt obligatorii având aceeaşi valoare juridică. De aceea, încălcarea sau violarea dispoziţiilor angajează răspunderea celui vinovat;

- tratatul prezintă anumite particularităţi faţă de alte acte internaţionale;

- este considerat tratat numai acel acord realizat între subiectele dreptului internaţional public (state, organizaţii internaţionale, mişcări de eliberare). Un act încheiat între un stat şi o persoană juridică nu poate avea valoarea unui tratat. Un astfel de act se realizează ca un document de drept internaţional privat;

- un tratat cade sub incidenţa normelor de drept internaţional public scrise şi nu sub incidenţa dreptului intern;

- orice tratat produce efecte numai între părţile contractante (inter partes).

IV.2. Clasificarea tratatelor:

1. după numărul părţilor participante:

- tratate bilaterale;

- tratate multilaterale.

1. după durata valabilităţii:

- tratate cu termen;

- tratate fără termen.

3. după posibilităţile de aderare:

- tratate deschise, care permit aderarea;

- tratate închise, care nu permit aderarea.

4. după calitatea părţilor participante:

- tratate încheiate numai între state;

- tratate încheiate între state şi organizaţii internaţionale;

- tratate încheiate numai între organizaţii.

5. după obiectul lor:

- tratate politice;

- tratate economice;

- tratate ştiinţifice;

- tratate militare.

6. după forma de prezentare:

- tratate clasice supuse ratificării;

- tratate încheiate în formă simplificată ce nu sunt supuse ratificării.

Tratatele simplificate se încheie între miniştri sau agenţi diplomatici.