Banca Mondială

I) INTRODUCERE

Banca Mondială reprezintă o sursă vitală de asistenţă financiară şi tehnică pentru ţările în curs de dezvoltare la nivel mondial. Nu este o bancă în sensul comun al cuvântului, fiind de fapt constituită prin cooperarea a două instituţii de dezvoltare care cumulează 184 de ţări membre, respectiv Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare (BIRD) şi Agenţia Internaţională pentru Dezvoltare (AID). Fiecare dintre cele două instituţii joacă un rol diferit, dar misiunea principală a Băncii Mondiale este de a reduce sărăcia la nivel mondial şi de a îmbunătăţi standardele de viaţă.

Banca Mondială este una dintre cele mai mari surse de finanţare şi cunoştinţe din lume pentru ţările aflate în tranziţie şi în curs de dezvoltare. Scopul ei principal este de a ajuta cei mai săraci oameni şi cele mai sărace ţări. Banca Mondială îşi foloseşte resursele financiare, echipa şi experienţa bogată pentru a ajuta ţările în curs de dezvoltare să reducă sărăcia, să sporească creşterea economică şi să îmbunătăţească nivelul de trai.

II) ÎNFIINŢARE ŞI STRUCTURĂ

Banca Mondială a fost înfiinţată la 1 iulie 1944 în urma conferinţei de la Bretton Woods (SUA), odată cu Fondul Monetar Internaţional. Banca Mondială reuneşte 185 ţări membre, responsabile de modul în care este finanţată instituţia şi de alocare a fondurilor. Sediul Băncii Mondiale este la Washington D.C., iar preşedintele instituţiei este Robert Zoellick (SUA).

Instituţii:

Banca Internaţionala pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare (BIRD) - infiinţată în 1944 ( 1945), deseori numită şi Banca Modială – principala agenţie de finanţare, cu sediu central la Washington.

Asociaţia Internaţionala pentru Dezvoltare (AID) - înfiinţată în 1960, debitorii acesteia sunt ţările cele mai sărace, care nu îndeplinesc condiţiile necesare pentru a obţine spijinul Băncii Modiale; aceasta împrumută pe termene lungi, care se pot extinde pe 30-40 de ani.

Corporaţia Financiară Internaţionala (CFI) - infiinţată în 1956, se ocupă cu creditarea comercială cu scop lucrativ şi investiţii de capital. BIRD finanţează reconstrucţia ţărilor europene prăbuşite după cel de-al doilea război mondial, ulterior atunci când economiile acestor state s-au refacut, BIRD şi-a reorientat activitatea şi către ţările în curs de dezvoltare.

Agenţia de Garantare Multilaterală a Investiţiilor ( AGMI ) – oferă garanţii în sprijinul invesţiilor străine din ţările dezvolate.

Scopul tuturor acestor instituţii este acela de a contribui la propăşirea economică a ţărilor în curs de dezvoltare prin finanţarea unor proiecte din sectorul public şi privat al acestor ţări prin acordarea de asistentă tehnică şi economică.

Organul suprem de conducere al Băncii Mondiale este Consiliul Guvernatorilor format dintr-un reprezentat al fiecărui stat membru care, de regulă, este ministrul finanţelor.

Acest organism se întruneşte în şedinţă cel puţin o dată pe an, când are loc o şedintă comună cu cea a Consiliului Guvernatorilor FMI. Conducerea curentă a Băncii revine unui Consiliu de Administraţie, numit şi Consiliul Directorilor Executivi, format din 24 de membri. Consiliul de Administraţie conduce şi instituţiile financiare afiliate (CFI, AID).

Acesta este format din reprezentanţii Statelor Unite ale Americii, Franţei, Marii Britanii, Germaniei, Japoniei şi din 19 directori reprezentând grupurile de state. Conducerea Consiliului revine unui preşedinte ales pe 5 ani, care conduce si administratia Băncii. De regulă, preşedintele Băncii este un reprezentant al SUA. Votul in cadrul organismelor de conducere este proporţional cu cota de participare la Bancă.

Elaborarea politicii băncii revine unui Comitet de Dezvoltare, (care nu este instituţionalizat), format din miniştrii de finanţe ai ţărilor care au reprezentanţi in Consiliul Directorilor Executivi. Comitetul de Dezvoltare se întâlneşte in şedinţă de 2 ori pe an, una din şedinţe desfăşurându-se înnaintea întrunirii Consiliul Guvernatorilor şi urmărind să stabilească volumul transferului de resurse către ţările în curs de dezvoltare.

Banca Mondială are de trei ori mai mulţi angajaţi decât FMI, aceştia desfăşurându-şi activitatea atât la sediul central, cât şi la reprezentanţele deschise în întreaga lume (la mijlocul anilor 1990 existau circa 40 de reprezentanţe).

A. F. P. BAKKER, Institutiile financiare internationale, Editura All, Bucureşti, 1995

BRAN Paul, COSTICA Ionela, Relatii financiare si monetare internationale, Editura Economica, 2002

DRAGOESCU Elena, Relatii valutare, financiare si de credit internationale, Editura „Dimitrie Cantemir”, Targu- Mures, 2000

GAFTONIUC Simona, Practici bancare internationale, Editura Economica, 1995

KIRITESCU Costin, Relatii valutare si financiare internationale, Editura Stiintifica si Enciclopedica, Bucureşti, 1978

ROSCA Teodor, Moneda si Credit, editia a doua revazuta, completata si actualizata, Editura Altip, Alba- Iulia, 2001

VACAREL Iulian, Relatii financiare internationale, Editura Academiei Romane, Bucureşti, 1995

VOINEA M. Gheorghe, Mecanisme si tehnici valutare si financiare internationale, editia a doua revazuta si îmbunătăţita, Editura Sedcom Libris, Iasi, 2003

www.worldbank.org

www.worldbank.org.ro

www.bnro.ro

www.antena3.ro