Teodolitul

13.4. Teodolitul tahimetru

Acest instrument topografic (Figura 73) permite determinarea pe cale optică a distanţelor dintre puncte, precum şi a valorilor unghiurilor orizontale şi verticale. Părţile sale principale sunt luneta, cercul vertical, cercul orizontal, nivelele şi şuruburile de reglare, la care se adaugă şi două piese accesorii, şi anume: trepiedul şi busola (sau declinatorul).

Figura 73 – Teodolitul tahimetru

1 – mâner de prindere; 2 – cerc vertical; 3 – lunetă; 4 – oglindă; 5 – furcă; 6 – nivelă; 7 – cerc orizontal; 8 – şurub de calare (orizontalizare); 9 – dispozi-tiv de citire a unghiurilor; 10 – ocular de vizare aproximativă; 11 – şuruburi de reglare.

13.4.1. Luneta este instrumentul optic cu ajutorul căruia se vizează către semnalele aflate deasupra punctelor topografice (mire, jaloane, etc). Din construcţie ea este prevăzută cu o diagramă formată din fire reticule şi fire stadimetrice (Figura 74). Firele reticule permit realizarea unei vize corecte (firul vertical trebuie să fie poziţionat pe mijlocul mirei, iar firul orizontal la înălţimea instrumentului sau a semnalului), în timp ce firele stadimetrice fac posibilă determinarea distanţelor dintre puncte pe baza citirilor făcute pe miră la fiecare dintre ele.

Figura 74 – Diagrama firelor reticule şi stadimetrice

1 – fire reticule; 2 – fire stadimetrice.

Mira sau stadia (Figura 75) este confecţionată din lemn sau aluminiu. Ea are o lungime de 2-4 m şi este divizată în metri, decimetri şi centimetri, în timp ce milimetrii se aproximează. Ca şi jaloanele, mirele sunt colorate alternativ în alb şi roşu, iar atunci când se lucrează cu ele sunt ţinute vertical pe punctul topografic cu ajutorul unei nivele sferice. Înainte de a trece la executarea unei măsurători trebuie realizată punerea la punct a lunetei. Această operaţie presupune obţinerea clarităţii imaginii obiectului vizat, precum şi a firelor reticule şi stadimetrice.

Figura 75 – Mire topografice

13.4.2. Cercul vertical este acela care permite determinarea unghiurilor verticale, mai precis a unghiurilor de pantă (α) sau a unghiurilor zenitale (Z), care permit reducerea la orizont a distanţelor măsurate (Figura 76). Acest lucru este necesar întrucât pe hartă nu se reprezintă distanţe înclinate, ci proiecţiile lor pe orizontală.

Cercul vertical este divizat în sistem sexagesimal sau centesimal. În sistem sexagesimal un cerc are 3600, 10 = 60' şi 1' = 60", în timp ce în sistem centesimal acelaşi cerc se consideră că are 400 de grade centesimale (400g), 1g = 100c şi 1c = 100cc.

Valorile citite pe cercul vertical variază de regulă între 00 (când luneta se află în poziţie orizontală) şi 900 sau 100g, (când luneta se află în poziţie verticală).

13.4.3. Cercul orizontal sau limbul gradat prezintă aceleaşi caracteristici ca şi cercul vertical, dar el serveşte la determinarea unghiurilor orizontale (ω) formate de direcţiile de pe teren.