Metode pentru Studiul Tipului de Muncă

Studiul muncii cuprinde un ansamblu de activităţi şi metode de cercetare critică şi sistematică a proceselor de muncă în vederea obţinerii unei eficienţe economice sporite a procesului sau pentru stabilirea cantităţii de muncă necesare îndeplinirii sarcinilor de muncă din cadrul procesului. Rezultă că studiul muncii are două laturi : studiul metodelor de muncă şi studiul timpului de muncă (măsurarea muncii).

Studiul metodelor de muncă sau studiul metodelor, aşa cum sunt denumite în literatura de specialitate, se axează pe analiza modului de realizare a procesului de muncă din cadrul unui proces de producţie. În funcţie de sfera de cuprindere a analizei, studiul metodelor de muncă se poate aplica începând cu procesul de producţie în ansamblul său, până la nivelul fiecărui loc de muncă. Metodele şi tehnicile folosite sunt cele prezentate în capitolele 6, 7 şi 8, iar utilizarea lor este prezentată în fig. 9.1.

Studiul timpului de muncă (măsurarea muncii) urmăreşte măsurarea timpului de muncă consumat de un executant (un operator sau o echipă de operatori) pentru realizarea unei sarcini de lucru în scopul stabilirii unor norme de muncă fundamentate ştiinţific, în legătură cu procesul de producţie analizat.

Cele două laturi ale studiului muncii evidenţiază inseparabilitatea şi integrarea “ingineriei metodelor”. Prin urmare, realizarea unui studiu complet al muncii în legătură cu un proces de producţie impune parcurgerea următoarelor etape generale :

- Analizarea critică a metodei de muncă existente. Această etapă începe cu stabilirea elementului de studiu şi continuă cu împărţirea procesului de muncă în activităţi specifice elementului studiat. Finalitatea ei trebuie să cuprindă analizarea critică a acestor activităţi.

Fig. 9.1 Utilizarea tehnicilor pentru studiul metodelor de muncă

- Elaborarea unei metode de muncă îmbunătăţită a procesului şi aplicarea ei practică. Pe baza rezultatelor din etapa precedentă se propune o nouă metodă de muncă, după care se trece la punerea ei în practică.

- Măsurarea timpului de muncă şi stabilirea normei de muncă aferentă fiecărei sarcini de muncă din cadrul procesului. Pentru metoda de muncă îmbunătăţită se stabilesc sarcinile de muncă, după care se măsoară timpul consumat pentru realizarea fiecărei sarcini. Finalitatea etapei este calculul timpului de muncă normat pentru sarcinile de muncă din proces.

- Aplicarea studiului efectuat. Este etapa finală, în cadrul căreia se aplică pe scară largă metoda îmbunătăţită de muncă şi normele de muncă fundamentate ştiinţific, urmărindu-se modul lor de aplicare.

Deoarece metodele şi tehnicile specifice studiului metodelor de muncă au fost abordate în capitolele precedente (cap. 6, 7 şi 8), în capitolul de faţă se vor prezenta numai metode şi tehnici specifice măsurării muncii.

9.2 Structura timpului în procesul de muncă

Pentru o uşoară înţelegere a metodelor de măsurare a muncii este utilă o analizare a timpului de muncă în legătură cu participanţii la procesul de producţie : operatorul, mijloacele de producţie (utilajul, în mod special) şi obiectul muncii. Deoarece procesul de producţie este structurat pe operaţii tehnologice care sunt primite ca sarcină de muncă de către operatori, este necesară prezentarea structurii timpului de muncă la nivel de operaţie. Aceste analize, care permit clarificarea unor terminologii, clasificări şi simbolizări, sunt prezentate succint în cele ce urmează.

Capitolul 9