Determinanții Strategiei

A. Determinanţii naţionali

a) Determinantul economic. Acesta reuneşte toate elementele de naturã economicã exogenã a organizaţiei, care influenţeazã, de o manierã semnificativã, strategia. Determinantul economic încorporeazã piaţa, nivelurile veniturilor populaţiei, ş.a.

Fireşte, determinantul economic are ponderea cea mai importantã asupra strategiei, datoritã faptului cã include piaţa. Or, aşa cum se ştie, supravieţuirea şi dezvoltarea unei organizatii depind, în primul rând, de existenţa pieţei. În plus, toţi ceilalţi factori economici, referitori la nivelul veniturilor populaţiei, impozite, taxe marcheazã sensibil mãrimea şi dinamica resurselor proprii şi atrase şi calitatea activităţilor realizate.

b) Determinantul managerial. Sfera sa de cuprindere este reprezentatã de ansamblul elementelor manageriale, la nivel naţional şi teritorial, care au un impact sesizabil asupra strategiei universităţii. Mai concret, determinantul managerial cuprinde strategia naţionalã (dacã existã), sistemul de organizare al Ministerului de Interne si Reformei Administrative, mecanismele de control centrale şi locale, stocul naţional şi internaţional de cunoştinţe şi know-how managerial accesibile organizatiei, sfera de cuprindere şi calitatea serviciilor oferite de organizaţiile de consultanţã şi pregãtire managerialã etc. Aceste elemente influenţeazã strategia organizatiei pe multiple planuri: strategia naţionalã, în special asupra mãrimii obiectivelor, accesibilitãţii resurselor externe, etc.; stocul naţional de cunoştinţe şi know-how managerial marcheazã concepţia şi gradul de fundamentare a strategiei pe noutãţile manageriale etc.

c) Determinantul tehnic şi tehnologic. Principalele sale componente sunt: nivelul tehnic al echipamentelor disponibile pe piaţă pentru achiziţionare, performanţele tehnologiilor ce pot fi achiziţionate, capacitatea creativ-inovativã a organizaţiilor tehnice specializate, calitatea cercetãrilor ştiinţifice la care universitatea poate avea acces etc. Acest determinant are o componentã naţionalã şi una internaţionalã, ultima tinzând sã devinã din ce în ce mai importantã.

Elementele tehnice contextuale, ce ţin de profilul organizatiei, îşi pun amprenta, îndeosebi, asupra pãrţii tehnico-materiale şi financiare a resurselor strategiei şi opţiunilor strategice. De altfel, o parte importantã a opţiunilor strategice - înnoirea echipamentelor, informatizarea etc. - are un conţinut predominant tehnic.

d) Determinantul socio-cultural. Conţinutul sãu principal este reprezentat de urmãtoarele elemente: cultura naţională, mentalitatea. Conţinutul şi manifestarea determinantului socio-cultural este strâns legatã de specificul culturii naţionale (în accepţiunea sa economicã). Impactul asupra strategiei are în vedere, în special, dimensiunea umanã a resurselor, opţiunilor strategice şi termenelor.

e) Determinantul politic. Componenţa sa foarte cuprinzãtoare – platformele politice ale partidelor politice aflate la putere şi (mai puţin) ale celor aflate în opoziţie - se manifestã printr-un impact substanţial asupra activitãţii oricãrei organizatii, cât ar fi de micã. Elementele acestui determinant marcheazã toate componentele strategiei.

g) Determinantul juridic. O primã remarcã, acesta este de acelaşi tip ca şi precedentul, în sensul cã reflectã în plan juridic problematica celorlalţi determinanţi prezentaţi. Determinantul juridic include Legi, ordinele ministrilor, hotãrâri, ordonanţe, ordine etc. emise de Parlament, ce reglementeazã activitãţile organizatiilor sau aspecte de interes major pentru aceasta. Cunoaşterea lor aprofundatã şi într-o viziune evolutivã permite factorilor decizionali din organizaţie, ca, prin strategia ce o elaboreazã şi prin modul de implementare, sã valorifice facilitãţile oferite de reglementãri şi sã evite penalitãţile asociate nerespectãrii lor.