Deontologia funcției publice

Consideratii generale despre administratia publica

Administratia publica reprezinta ansamblul activitatilor Presedintelui Romaniei, a Guvernului, al autoritatilor administrative centrale si locale si a tuturor structurilor coordonate de acestea, prin care se aduc la indeplinire legile sau se presteaza servicii publice in regim de putere publica.

Notiunea administratiei publice are un dublu sens:

- de organizare;

- de activitate.

In primul sens, prin administratie publica se intelege totalitatea mecanismelor, a organelor, structurilor organizatorice, autoritatilor administratiei publice, care realizeaza o activitate cu un specific bine conturat.

In acest sistem de organizare a administratiei publice intra:

- Presedintele Romaniei (reprezinta autoritatea administratiei publice si vegheaza la buna functionare a autoritatilor publice);

- Guvernul (exercita conducerea generala a administratiei publice si este sef al acesteia);

- Ministerele;

- Alte organe ale administratiei centrale de specialitate;

- Organele administratiei publice descentralizate: prefectul, consiliile locale si judetene; primarii; institutiile publice; regiile autonome etc.

In al doilea sens, prin administratie publica se intelege activitatea de organizare a executarii si executarea directa si concreta a legilor, de catre partile acestui mecanism, respectiv activitatea desfasurata de organele administratiei publice pentru indeplinirea atributiilor ce le revin.

Administratia publica se realizeaza de catre acele structuri statale care formeaza sfera executivului, functia executiva fiind exercitata prin intermediul organelor cuprinse in sistemul administratiei publice. Ea reprezinta prestatorul de servicii pentru cetateni.

Actele administrative pot fi emise de orice autoritate publica, fara deosebire de natura lor juridica, Guvernul Romaniei exercitand conducerea generala a administratiei publice.

Din definitia data administratiei publice rezulta ca aceasta consta in acte juridice si operatiuni materiale prin care se executa legile, fie prin emiterea de acte normative subordonate legii, fie prin organizarea si prestarea efectiva si directa de servicii publice.

Continutul activitatii administratiei publice

Administratia publica realizeaza functia executiva prin intermediul a doua categorii de forme de activitati (care produc efecte juridice si care nu produc astfel de efecte), ce constituie formele concrete de activitate ale organelor administratiei publice. Acestea sunt:

- acte administrative (sunt acte juridice unilaterale cu caracter normativ sau individual);

- fapte materiale juridice (actiuni sau inactiuni care produc efecte juridice);

- operatiuni materiale tehnice (activitati ce nu produc prin ele insele efecte juridice fiind savarsite in indeplinirea atributiilor date prin lege).3

Dupa obiectul lor, activitatile administratiei publice se grupeaza4 astfel:

- activitati cu caracter de dispozitie;

- activitati de asigurare a bunei functionari a serviciilor publice;

- activitati de prestatii.

Principii generale de organizare a administratiei publice

1. Notiune

Principiile generale de organizare administrativa sunt acele solutii care determina raporturile dintre autoritatile administrative centrale si cele locale. Conform art.120 din Constitutia Romaniei din 2003, administratia publica din unitatile administrativ-teritoriale se bazeaza pe principiile:

- centralizarii administrative;

- deconcentrarii administrative si autonomiei locale.

In literatura juridica de specialitate sunt conturate urmatoarele principii:

2. Centralizarea administrativa

Centralizarea administrativa este procedeul care plaseaza in mainile puterii centrale conducerea tuturor problemelor administrative.

Centralizarea administrativa poate fi:

- directa (cand ordinele vin de la Guvern sau puterea centrala in mod nemijlocit);

- indirecta (cand ordinele Guvernului sunt transmise prin agenti ai puterii centrale).

Centralizarea administrativa are ca regula de baza, dreptul superiorului de a exercita controlul ierarhic asupra activitatii subordonatilor.

Caracteristicile controlului ierarhic sunt in principal, urmatoarele:

- Controlul ierarhic nu trebuie sa fie prevazut expres de lege, el este un atribut al puterii ierarhice ce poate fi exercitat oricand, din oficiu sau la cerere.

- Controlul ierarhic priveste intreaga activitate a subordonatului, respectiv, actele juridice, faptele juridice, precum si operatiunile materiale tehnice ale acestuia.

- Controlul ierarhic se refera la legalitatea si oportunitatea actelor si masurilor controlate.

- Organul ierarhic superior poate anula, abroga, revoca, suspenda, modifica orice masura a organului inferior considerata ilegala sau inoportuna.

Acest sistem (al centralizarii administrative), prezinta unele inconveniente, cum ar fi:

- cetatenii nu participa la administratia publica;

- interesele locale nu se satisfac corespunzator, pentru ca puterea centrala nu are posibilitati si timp suficient pentru cunoasterea lor reala;

- din cauza supraincarcarii autoritatile puterii centrale pot sa apara uneori tergiversari in solutionarea problemelor administratiei publice locale.

3. Desconcentrarea administrativa

Desconcentrarea administratiei este o varianta a sistemului de centralizare administrativa, caracterizata prin faptul ca reprezentantii locali ai autoritatilor centrale capata unele drepturi de decizie proprie, iar anumite probleme ale unitatilor administrativ-teritoriale sunt scoase din competenta organelor centrale si date spre decizie in competenta autoritatilor locale.

Desconcentrarea administrativa prezinta urmatoarele caracteristici:

- autoritatea locala ramane parte integranta din ierarhia centrala;

- organele centrale exercita controlul ierarhic al deciziilor luate de autoritatile administratiei locale.

4. Descentralizarea administrativa

Termenul "descentralizare" semnifica ideea unei colectivitati locale inglobate in alta colectivitate mai vasta, dar care se administreaza autonom. Descentralizarea reprezinta instrumentul principal de eficientizare a serviciilor publice si de sporire a calitatii acestora.

Descentralizarea poate fi teritoriala si pe servicii.

Descentralizarea teritoriala - consta in faptul ca autoritatile publice locale conduc unitatile administrativ-teritoriale.

Descentralizarea pe servicii - consta in scoaterea unui serviciu public din competenta autoritatilor centrale sau locale si organizarea lui autonoma prin atribuirea de organe proprii si de patrimoniu propriu.