Considerații generale privind administrația publică

Conceptii privind notiunea de stat si administratie publica

Acceptiunile termenului de stat sunt foarte diverse, in functie de autori si de perioada istorica la care ne raportam.

In sens traditional, statul reprezinta o chintesenta a puterii politice, o adevarata personificare a acesteia.

Stiglitz defineste statul ca fiind “o organizatie ce are drept caracteristica esentiala puterea de constrangere”.

Doctrina marxist-leninista elaborase, inclusiv in tara noastra , o serie de definitii precum “statul-element de suprastructura”,”statul organ de dominatie a unei clase sociale, masina de dominatie a unei clase asupra alteia”etc.

Doctrina moderna asupra statului pleaca de la tezele contractului social, a drepturilor naturale ale omului si a separatiei puterilor.

Ca urmare, definirea statului trebuie sa cuprinda neaparat referiri la demnitatea si libertatea umana. Astfel, statul nu este o suprastructura, nu se afla deasupra societatii, el este chiar societatea insasi.

Statul a aparut tocmai pentru a oferi cadrul institutional care, pe de o parte, sa legitimeze puterea, iar pe de alta parte sa-i asigure realizarea si eficacitatea, iar puterea astfel institutionalizata este o putere etatica –adica o putere de stat.

In sens restrans, statul este « ansamblul autoritatilor publice care asigura guvernarea, adica aparatul prin care se realizeaza directionarea societatii » ;

In sens larg, statul este « o organizare politica a societatii, deci a unei populatii in limitele unui teritoriu istoric recunoscut de comunitatea internationala, in care puterea si libertatea se infrunta si coexista pentru asigurarea prosperitatii fiecaruia si a binelui comun ».

Luc Weber arata, la randul sau, ca statul isi manifesta aceste calitati prin omniprezenta sa in viata economica si sociala. Astfel :

-pe de o parte, el furnizeaza colectivitatii nenumarate prestatii (adesea foarte costisitoare) in domenii foarte variate ;

-pe de alta parte, statul intervine in mod continuu asupra functionarii economiei de piata cu ajutorul masurilor de reglementare si a celor financiare pentru a fixa regulile jocului si pentru a corecta deficientele pietei.

In conceptia altor specialisti « termenul de stat desemneaza o colectivitate umana situata pe un teritoriu si supusa unei autoritati suverane. El desemneaza, de asemenea, un aparat de institutii, care ii permite sa comande si sa actioneze. Sub institutiile politice exista institutii administrative ; ele permit sistemului sa functioneze si sa satisfaca nevoile comune ale grupului, conform deciziilor care se degaja din jocul institutiilor publice ».

Din definitiile de mai sus reiese ca notiunea de stat poate fi definita prin prisma a doua caracteristici : organizationala si functionala.

- din perspectiva organizationala, statul reprezinta un set de institutii de reglementare si guvernare care au menirea de a produce reguli, de a controla, de a indruma sau de a regla ;

- din perspectiva functionala, exista doua moduri de abordare si de definire a statului :

- primul, denumit abordarea ex-ante, defineste statul ca pe un set de institutii care are grija sa realizeze anumite scopuri si obiective ;

- cel de al doilea mod, numit abordarea ex-post, defineste statul prin consecintele pe care le poate avea dezvoltarea unor functii ori institutii (de exemplu, cea de interventie, cea de realizare a bunastarii sau a echitatii sociale etc.).

In functie de efectele urmarite, se pot determina si se pot orienta politicile practice pe care statul le pune in practica.

Astfel se poate face o distinctie neta intre diferite dimensiuni ale interventiei statului.

Prima rezida in rolul statului de a asigura cadrul legal pentru viata sociala si economica, dand prioritate legii si ordinii, protejând teritoriul national impotriva agresiunilor externe si aparand anumite valori morale traditionale.

A doua consta fie in interventia statului in mecanismul pietei, fie in diminuarea interventiei statului – prin reglementari si reforme economice – in vederea sporirii performantelor sectorului economic.

A treia consta in demersurile legislative si institutionale in scopul de a modifica si relatiile dintre stat si grupurile de interese pentru a trece de la o confruntare la cooperare si negociere.

Definirea administratiei

« Dictionary of American Governement and Politics » retine pentru sintagma « public administration » urmatoarele explicatii :

- functia executiva in guvern;

- executarea (aplicarea) politicilor publice;

- organizarea si conducerea poporului si a altor resurse pentru atingerea obiectivelor guvernarii;

- arta si stiinta conducerii aplicate in sectorul public.

Administratia publica reprezinta, insa, un termen mult mai larg decat conducerea publica (managementul public), intrucat ea nu se limiteaza numai la management, ci include si imprejurarile politice, sociale, culturale si legale care influenteaza conducerea treburilor publice.

Asadar, termenul de administratie are doua sensuri principale :

- pe de o parte, el desemneaza maniera in care sunt rezolvate treburile curente cu caracter public, procedeele folosite pentru rezolvarea acestora si modul in care sunt gestionate serviciile publice ;

- pe de alta parte, el reprezinta ansamblul autoritatilor si agentiilor care se consacra conducerii acestor treburi curente.

Cand vorbim de administratie se au in vedere doua aspecte :

- pe de o parte, functiunea, care semnifica activitatea de stabilire a mijloacelor necesare pentru satisfacerea intereselor generale, a scopurilor avute in vedere ;

- pe de alta parte, organul, ce reprezinta instrumentul pus la indemana sa realizeze, adica ansamblul institutiilor care sunt responsabile cu aplicarea deciziilor adoptate.