Autoritatea legislativă Germania și Marea Britanie

Previzualizare curs:

Cuprins curs:

1. TEMA STUDIULUI 3
2. PREZENTAREA PARTICULARITĂŢILOR AUTORITĂŢII LEGISLATIVE DIN MAREA BRITANIE 3
3. PREZENTAREA PARTICULARITĂŢILOR AUTORITĂŢII LEGISLATIVE DIN GERMANIA 6
4. IDENTIFICAREA ŞI EXPLICAREA ASEMĂNĂRILOR DINTRE CELE DOUĂ SISTEME ADMINISTRATIVE COMPARATE 8
5. IDENTIFICAREA ŞI EXPLICAREA DEOSEBIRILOR DINTRE CELE DOUĂ SISTEME ADMINISTRATIVE COMPARATE 9
6. PREZENTAREA ŞI EXPLICAREA AVANTAJELOR COMPETITIVE ESENŢIALE ALE AUTORITĂŢILOR LEGISLATIVE COMPARATE 10
7. PREZENTAREA ŞI EXPLICAREA MODALITĂŢILOR DE TRANSFER DE KNOW-HOW DIN SISTEMELE ADMINISTRATIVE STUDIATE ÎN SISTEMUL ADMINISTRATIV DIN ROMÂNIA 11
8. BIBLIOGRAFIE 14

Extras din curs:

1. TEMA STUDIULUI

Prezentul studiu comparativ prezintă componentele legislative din două sisteme administrative distincte şi anume cea din Marea Britanie (monarhie constituţională) şi cea din Germania (republică federală). De asemenea studiul va evidenţia avantajele competitive pe care le prezintă cele două sisteme şi care dintre acestea pot fi transpuse în sistemul administrativ din România.

Prin prezenta comparaţie voi scoate în evidenţă modalităţile de funcţionare ale celor două instituţii statale şi faptul că aceste instituţii nu pot fi transplantate cu egal succes în alte sisteme administrative.

2. PREZENTAREA PARTICULARITĂŢILOR AUTORITĂŢII LEGISLATIVE DIN MAREA BRITANIE

Denumirea oficială în dreptul internaţional este „Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord”, Marea Britanie luând fiinţă în 1801 şi cuprinzând Anglia, Scoţia şi Ţara Galilor.

Autoritatea legislativă din Marea Britanie este exercitată de un Parlament bicameral. Acesta este format din Camera Lorzilor (având un număr variabil de membri) şi Camera Comunelor (646 membri).

Cabinetul britanic administrează Anglia şi Irlanda de Nord (din 1972). În urma unui referendum, în anul 1999 iau naştere Adunarea Reprezentativă a Scoţiei cu puteri legislative şi bugetare locale, şi Adunarea Reprezentativă a Ţării Galilor cu puteri legislative mai puţin definite în raport cu centrul de la Londra.

Marea Britanie are o constituţie nescrisă care constă dintr-un amestec de acte ale Parlamentului, hotărâri judecătoreşti, cutume şi convenţii privitoare la regulile jocului politic, dându-i astfel un caracter vag. Teoria constituţională britanică spune că Parlamentul este singura instituţie care poate preveni abuzurile de putere ale executivului. Autoritatea finală revine astfel Parlamentului, care este dominat de majoritatea de la guvernare, acesta având însă şi dreptul de a dizolva adunările legislative. Constituţia nescrisă poate fi modificată de majoritatea parlamentară sau de către Guvern, curţile neavând puterea de a declara un act neconstituţional. Avocatul Poporului, ca şi delegat parlamentar, întocmeşte la sfârşitul fiecărui an un raport pe care îl prezintă Parlamentului.

Coroana simbolizează autoritatea Guvernului şi îşi dă doar consimţământul formal asupra legilor Parlamentului, trebuind să respecte voinţa acestuia. Cele mai multe atribuţii ale Coroanei sunt mai mult formale, manifestate de regulă în cadrul unor ceremonii oficiale.

Cele două camere diferă semnificativ, atât în ceea ce priveşte rolul lor în luarea deciziilor, structura organizatorică şi reprezentativitatea acestora.

Membrii Camerei Comunelor sunt aleşi prin vot direct de către cetăţeni, pe un mandat de maximum 5 ani. Camera Lorzilor este formată din reprezentanţi cu titluri nobiliare, episcopi anglicani retraşi din activitate, foşti membri ai Camerei Comunelor ajunşi la o vârstă înaintată. Alegerile parlamentare britanice folosesc un system first-past-the-post (dacă două partide concurează, candidatul cu cel mai mare număr de voturi are majoritate absolută, când sunt mai mulţi candidaţi poate câştiga şi cel care are sub 50% din voturi). Acesta este un sistem de reprezentare disproporţională care dă o majoritate în Camera Comunelor cu aproape două cincimi din votul popular.

Prima sarcină a Camerei Comunelor este de a cântări reputaţia politică (acordă votul de încredere miniştrilor). De asemenea, membrii camerei din partidul aflat la putere pot influenţa deciziile miniştrilor în întâlniri neoficiale. Miniştrii trebuie să îşi susţină argumentat un proiect de lege în faţa Parlamentului, proiectele miniştrilor putând fi amendate sau retrase dar asta se întâmplă foarte rar.

Un parlamentar poate aduce în atenţia unui ministru o decizie ministerială sesizată respectivului parlamentar de un grup de presiune, de asemenea poate solicita comisarului parlamentar pentru administraţie (ombudsman-ului) să constituie o comisie care să investigheze o reclamaţie de proastă administrare. O altă funcţie a parlamentarilor este aceea de a face publicitate problemelor, însă aceştia se ocupă mai rar de aşa ceva. Activitatea pe care parlamentarii o întreprind cel mai rar este aceea de a iniţia legi.

Download gratuit

Documentul este oferit gratuit,
trebuie doar să te autentifici in contul tău.

Structură de fișiere:
  • Autoritatea Legislativa Germania si Marea Britanie.doc
Alte informații:
Tipuri fișiere:
doc
Nota:
6/10 (2 voturi)
Nr fișiere:
1 fisier
Pagini (total):
14 pagini
Imagini extrase:
14 imagini
Nr cuvinte:
4 012 cuvinte
Nr caractere:
22 338 caractere
Marime:
24.67KB (arhivat)
Publicat de:
NNT 1 P.
Nivel studiu:
Facultate
Tip document:
Curs
Domeniu:
Știința Administrației
Predat:
la facultate
Materie:
Știința Administrației
Profesorului:
Armenia Androniceanu
Sus!