INTRODUCERE
In urmă cu câţiva ani UNESCO a publicat o anchetă despre conceptele principale ale gândirii care au apărut în secolul XX. Printre aceste concepte sunt: management, mulţime, structură, sistem, simetrie, limbaj, informaţie, model, cibernetică, optimizare, joc matematic, metateorie. Multe dintre aceste concepte sunt utilizate în cursul de management.
Managementul este o disciplină didactică ce are un triplu scop (fig.1) /1/:
• Cunoaştera activităţilor manageriale, a legilor şi principiilor care stau la baza procesului managerial
• Cunoaşterea organizaţiei, a modalităţilor de abordare şi a subsistemelor sale (procese, compartimente)
• Cunoaşterea tehnologiei manageriale, a operaţiilor principale necesare managementului
Obiectul de studiu al managementului este procesul de transformare (conversie) care are loc într-o organizaţie.
Procesul de transformare se obţine prin unirea a trei factori (fig.2):
1. Munca, ce este depusă de resursele umane
2. Capitalul, prin care se obţin mijloacele de muncă
3. Natura, ce oferă materia primă
Din procesul de transformare apar unele rezultate (produse, servicii) ce trebuie comparate cu obiectivele propuse. Existenţa unor abateri mici între rezultate şi obiective arată că procesul de transformare este eficient.
Prin transformarea ce are loc în organizaţie se adaugă valoare. Adăugarea de valoare se poate face prin:
• Operare - schimbări structurale
• Transport – schimbarea localizării
• Depozitare – stocare într-un mediu sigur
• Evaluare – o înţelegere mai bună a caracteristicilor.
• Dezvoltare – un aport intelectual
Rolul disciplinei MANAGEMENT este să creeze o viziune sistemică asupra procesului de transformare şi să prezinte modurile de combinare eficientă a resurselor organizaţiei pentru realizarea obiectivelor.
Cursul de Management General dezvoltă conceptele referitoare la:
1. Activităţile manageriale
- previziune
- organizare
- direcţionare
- coordonare
- control
2. Tehnologia managerială
- informaţii
- analiza informaţiilor
- generarea soluţiilor
- decizia managerială
- comunicarea
Administratia publica
Statul fiind o organizatie are nevoie sa fie condus. Acest lucru s-a facut sute de ani prin „administrare” sau „guvernare” cuvinte specifice conducerii institutiilor publice.
Promotorii managementului public au fost R. Reagen , M. Teacher, Al. Gore, managementul public avand rezultate vizibile in SUA, Marea Britanie, Noua Zeelanda, Australia. Astfel s-a ajuns sa fie adevarata afirmatia lui R.Former „managementul explica de ce o tara este bogata si alta saraca”
Administrarea se multumea cu rezolvarea problemelor prin aplicarea unor legi, reguli, norme, regulamente, hotarari, proceduri.
Administrarea se bazeaza pe o logica birocratica ce face o distinctie clara intre cei ce concep si cei ce executa. Accepta lipsa de initiativa, impune respectarea stricta a procedurilor, lasa distanta mare intre nivelele ierarhice si intre servicii. Era o metoda buna atunci cand se cereau servicii de masa. Acum cetatenii sunt constienti ca platesc aceste servicii care pareau gratuite si analizeaza calitatea. Se cer raspunsuri personalizate, simplitatea procedurilor, rapiditate in rezolvarea problemelor.
Un studiu eleborat in U. E. constata ca administratia nu se disculpa niciodata, nici nu-si recunoaste greselile si rar isi schimbã hotãrãrea dupa ce aceasta a fost adoptata. Administratia publica este departe de aspectul concurential de piata. Are un monopol si privilegiu. Administrarea se bazeaza pe conceptele lui Max Weber despre birocratie. S-a ajuns sa se defineasca stiinta administratiei care folosea structuri rigide, ierarhice.
Administratia era in pericol daca se continua cu vechiul mod de conducere. Incepuse sa apara chiar falimentul (unor orase – New York , state- Nauru), dar foarte des crizele. Administratia a simtit nevoia sa fie eficienta. Astfel s-a ajuns la management. S-au cautat chiar expresii noi: reinventarea guvernarii, spiritul antreprenorial in administratie, managerialism, iar de curand noul management public.
Managementul se orienteaza dupa cei 3 E ( economicitate, eficienta, eficacitate), institutiile se orienteaza catre piata (marketing public), pe evaluarea performantelor (introducerea unor indicatori), reducerea costurilor de functionare a institutiilor, stabilirea de obiective pentru institutii, definirea unor viziuni, misiuni, politici si strategii. Trebuie introdusã competitie intre furnizorii de servicii, controlul cetatenilor asupra administratiei (cetatenii sunt de fapt clienti) aplicarea unui management previzional, atragerea de resurse, management participativ, coordonare intre serviciile publice si cele private, orientarea spre rezultate, orientarea spre cetateni, stimularea functionarilor.
Managementul public introduce in administratie, care are caracter de monopol, instrumente dezvoltate in conditiile pietei, apeland la concepte precum concurenta, eficienta , performanta. Management inseamna orientarea spre succes a institutiilor.
Noul management public definit de Hood (1991) are urmatoarele caracteristici:
- profesionalizarea managementului. Sunt numiti functionari publici pe posturi de conducere. Ei pot fi numiti de partide ca sefi de departamente sau de agentii pe perioade determinate.
- introducerea unor indicatori de performanta. Institutiile publice trebuie sa aiba performanta. Ele au o misiune de indeplinit. Trebuie determinati factorii critici de succes FCS, facute analize SWOT, determinata competenta si capabilitatea.
- controlul se axeaza pe realizarea obiectivelor.
- descentralizarea sistemului administrativ. Serviciile sunt desfasurate de agentii care au contracte cu departamentele din institutiile publice. Astfel se separa politica de administratie.
- introducerea concurentei, serviciile sunt scoase la licitatie. Se urmareste costul si calitatea.
- renuntarea la stilul autoritar. Se urmareste performanta si de aici contracte pe termen scurt.
- rigurozitatea in utilizarea resurselor
Chiar cand nu are un monopol, administratia are o piata captiva.
Pentru unii monopolul public este identic cu cel economic, pentru altii este fundamental diferit si managementul public trebuie sa-si dezvolte propriile modele.
Politicile publice influenteaza un dublu proces de transformare:
RU produse consolidarea mediului
RF ajutor social economic
RM cai rutiere ameliorarea securitatii
in comunitate.
RU – resurse umane
RF – resurse financiare
RM – resurse materiale
La nivelul tarii sunt trei sectoare (dupa propietate)
Sector
Privat Sector
nonprofit Sector
public
Serviciile administrative
Serviciul este o prestatie (o transformare) care are o utilitate Exista:
- servicii interne – in interiorul organizatiilor (institutiilor, intreprindere, familia)
- servicii de piata – se revand ca o marfa
- servicii publice – se desfasoara sub o autoritate publica. Acestea sunt la randul lor
• servicii administrative: centrale si locale
• servicii industriale si comerciale
Documentul este oferit gratuit,
trebuie doar să te autentifici in contul tău.