Conf. univ. dr. MARIANA-ELENA BALU
OBIECTIVE
Cursul de Statistică economică, prin cele două părţi ale sale: Statistică
teoretică şi Statistică microeconomică şi macroeconomică, îşi propune să
pregătească studenţii pentru înţelegerea complexităţii vieţii economico-sociale.
Civilizaţia acestui început de mileniu este asaltată de o masă mare de
informaţii, ce au o variabilitate şi o incertitudine mare şi afectează întreaga
economie: apariţia şi dispariţia de tehnologii, politicile monetare ale băncilor
centrale, politicile fiscale ale guvernelor, şocurile şi variaţiile de pe pieţele
financiare, piaţa muncii etc.
Statistica, fiind o ştiinţă de graniţă, interdisciplinară, ne oferă metodele de
analiză a datelor pentru toate domeniile economice. De asemenea, ea permite
sistematizarea şi sintetizarea imensului volum de date şi informaţii care descriu
realitatea economico-socială, ajută la identificarea caracteristicilor esenţiale ale
fenomenelor, facilitând interpretarea interdependenţelor dintre fenomene.
Sinteza de faţă urmăreşte să sprijine studenţii în vederea înţelegerii şi utilizării
corecte a metodelor şi tehnicilor de prelucrare statistică a datelor, să le formeze
deprinderea unor raţionamente economice bazate pe calcule statistice riguroase.
SEMESTRUL I
STATISTICĂ TEORETICĂ
1. STATISTICA – INSTRUMENT DE CUNOAŞTERE
ŞI CONDUCERE ÎN ECONOMIE
Ca disciplină ştiinţifică, statistica, în funcţie de scopul cunoaşterii, se subdivide
în:
Statistica descriptivă vizează descrierea stării şi variabilităţii colectivităţii
statistice, după una sau mai multe caracteristici.
Realizarea acestui obiectiv presupune: culegerea datelor statistice; prelucrarea şi
prezentarea lor sintetică, fie sub formă numerică, prin indicatori statistici, fie sub formă
grafică, prin diagrame şi tabele statistice.
În funcţie de numărul caracteristicilor, există:
- Statistică descriptivă unidimensională (pentru o variabilă);
- Statistică descriptivă multidimensională (pentru două sau mai multe variabile).
Statistica inferenţială vizează estimarea caracteristicilor unei colectivităţi
pornind de la cunoaşterea unui eşantion şi presupune măsurarea incertitudinii rezultatelor
şi calcularea riscurilor pe care le implică luarea unor decizii fundamentale
pe baza unei informaţii.
107
Analiza statistică urmăreşte descoperirea a tot ceea ce este permanent,
esenţial, logic în variaţia proceselor statistice şi măsurarea influenţei factorilor care
le determină variaţia în timp, în spaţiu şi din punct de vedere calitativ.
Pentru aceasta se folosesc: analiza de regresie, analiza de corelaţie, analiza
seriilor de timp.
1.1. Obiectul statisticii
Obiectul de studiul al statisticii îl reprezintă fenomenele de masă.
Spre deosebire de cele din natură, fenomenele de masă sunt fenomene
complexe, atipice, rezultate din acţiunea combinată şi repetată a unui număr mare
de factori de influenţă.
Conceptul de fenomen de masă presupune luarea în considerare a raporturilor
dintre:
– necesitate şi întâmplare;
– legea statistică şi legea dinamică;
– modelul statistic şi modelul determinist.
Legea statistică nu poate fi cunoscută decât dacă se ia în studiu un număr
mare de cazuri individuale, care sunt legate între ele datorită acţiunii diferite a
aceloraşi factori de influenţă.
Legile statistice se manifestă sub formă de tendinţă şi sunt valabile pentru un
ansamblu de unităţi individuale.
În esenţă, rolul statisticii este de a determina, pe baza datelor empirice, informaţii
cât mai precise asupra legii statistice de repartiţie a fenomenelor individuale, a
fenomenelor de masă ce ne interesează.
Statistica este ştiinţa care studiază aspectele cantitative ale determinărilor
calitative ale fenomenelor de masă, fenomene supuse legilor statistice ce se manifestă
în condiţii concrete, variabile în timp, spaţiu şi organizare socio-economică.
Cercetarea statistică trebuie să ţină seama în mod obiectiv de principiile
teoriei probabilităţilor şi de cerinţele legii numerelor mari.
Această lege a statisticii arată că, într-un număr suficient de mare de cazuri
individuale, influenţele factorilor se pot compensa, astfel încât să ajungă la o anumită
valoare tipică pentru întreg ansamblul.
1.2. Noţiuni fundamentale ale statisticii
Statistica foloseşte, în studiul fenomenelor de masă, un număr mare de concepte
şi noţiuni. Dintre acestea, unele au caracter general şi formează vocabularul
de bază al statisticii.
1. Colectivitatea statistică (populaţia statistică) desemnează totalitatea elementelor
de aceeaşi natură, care sunt supuse studiului statistic, au o serie de
trăsături esenţiale comune şi sunt generate de acelaşi complex de cauze esenţiale.
Colectivităţile statistice au un caracter obiectiv şi finit, delimitarea lor
presupunând definirea elementelor din punctul de vedere al conţinutului, spaţiului,
timpului şi formei de organizare.
Ele pot fi privite drept:
108
a) colectivităţi statice – cele ce exprimă o stare şi au o anumită întindere în
spaţiu, formând un stoc la un moment dat;
b) colectivităţi dinamice – cele ce exprimă un flux, o devenire în timp,
caracterizarea lor presupunând înregistrarea elementelor componente pe un interval
de timp.
2. Unităţile colectivităţii sunt purtătoare de informaţii, reprezentând elementele
componente ale colectivităţii statistice.
Unităţile colectivităţii statice există la un moment dat, iar unităţile colectivităţii
dinamice desemnează evenimente, procese sau fluxuri şi se produc în decursul
perioadei sau intervalului de timp în care au loc evenimentele statistice.
Unităţile statistice pot fi:
a) unităţi simple – reprezentând elemente constitutive specifice naturii fenomenului
(angajatul, produsul etc.), care formează aceeaşi colectivitate;
b) unităţi complexe – formate din mai multe unităţi simple, organizate în funcţie
de criterii social-economice (familie, echipe de lucru, grupe de studenţi etc.).
3. Caracteristica statistică desemnează însuşirea, proprietatea, trăsătura comună
unităţilor unei colectivităţi statistice, reţinută în programul statistic pentru a fi
înregistrată, şi care are valori diferite de la o unitate la alta (exemple de caracteristici
pot fi: vârsta, greutatea, sexul, naţionalitatea, ocupaţia, cifra de afaceri etc.).
Formele concrete de manifestare a caracteristicilor statistice la nivelul fiecărei
unităţi se numesc variante sau valori.
Caracteristica statistică se mai numeşte variabilă statistică, deoarece are proprietatea
de a-şi modifica valoarea în timp şi spaţiu, de la o unitate la alta, iar
numărul de apariţii ale unei variante într-o colectivitate se numeşte pondere,
frecvenţă.
Caracteristicile statistice se pot clasifica:
a) după conţinut:
- caracteristici de timp: arată apartenenţa la un moment sau interval de timp;
- caracteristici de spaţiu: exprimă teritoriul căruia îi aparţin;
- caracteristicile atributive, care pot fi caracteristici numerice ce se referă la
cantităţi, note obţinute, vârste etc., caracteristici calitative, exprimate în cuvinte
cum ar fi: naţionalitate, studii, meserii etc.;
b) după modul de manifestare:
- caracteristici alternative, care presupun numai două valori individuale,
complementare (exemplu: sexul (F.M), produsul (bun, rebut));
- caracteristici nealternative – se prezintă cu variante numerice sau calitative
distincte la nivelul unităţilor colectivităţii.
c) după gradul de esenţialitate:
- caracteristici esenţiale – care răspund scopului propus în programul de
observare;
- caracteristici neesenţiale, care sunt considerate ajutătoare, aduc un plus de
informaţie;
d) după modul de obţinere şi caracterizare a fenomenului:
- caracteristici primare, obţinute direct prin înregistrare;
- caracteristici derivate, care rezultă în urma prelucrării celor primare;
e) după natura variaţiei, caracteristicile numerice pot fi:
- caracteristici cu variaţie continuă, care pot lua orice valoare într-un interval dat.
stat economica
Documentul este oferit gratuit,
trebuie doar să te autentifici in contul tău.