Statistică

- Istoria consemneaza operatii de numarare a populatiei, de masurare a terenurilor sau a altor resurse la popoarele antice, de exemplu la egipteni intre 2778-2160 i.H. si chinezi in jurul anului 2300 i.H. Această primă etapă a evoluţiei statisticii este cunoscută sub denumirea de “statistică practică”.

- Etimologic, statistica îşi are originea în latinescul “status” cu sensul de stare sau situaţie, precum şi în termenul italian “stato” cu înţelesul de stat.

- Termenul, în înţelesul original al său, a însemnat numărarea şi socotirea (în sens de calculare) în activităţile cerute de dezvoltarea societăţii la acel moment.

Evoluţie

- O etapă importantă în evoluţia statisticii o reprezintă apariţia, în secolul XVI, a “statisticii descriptive”. Acest curent de gândire urmărea descrierea situaţiei statelor lumii sub aspectul populaţiei, al avuţiei, industriei şi comerţului. Se înregistrează un progres semnificativ prin trecerea la analiza comparativă a datelor şi lărgirea formelor de investigare statistică a fenomenelor social-economice.

Dintre reprezentanţii de seamă ai şcolii germane menţionăm pe H. Conring şi M. Schmeitzel

- În secolul al XVII, în Anglia a apărut şcoala “aritmeticii politice”, având ca principal reprezentanti pe W. Petty

- Şcoala engleză a depăşit faza simplei colectări de date şi informaţii prin analiza şi prelucrarea matematică a acestora, prin încercarea de desprindere a regularităţilor în evoluţia fenomenelor sociale şi economice, prin sistematizarea şi prelucrarea unui mare număr de date individuale în scopul generalizării rezultatelor analizei statistice.

- Abia în această perioadă se poate vorbi de analiza statistică în spirit ştiinţific a unor date şi informaţii culese în acest scop.

- În faza “probabilistică”, statistica se îmbogăţeşte prin introducerea unor metode matematice. Începe să se utilizeze calculul probabilităţilor, se formulează legea numerelor mari şi alte legităţi statistice.

- Apariţia “statisticii moderne”, la sfârşitul secolului XIX, este marcată de contribuţiile aduse în direcţia evidenţierii regularităţilor statistice în fenomenele de masă şi a analizei variabilităţii acestor fenomene în jurul unor medii. Se înfiinţează oficiile naţionale de statistică, iar statistica devine disciplină de învăţământ.

Aplicabilitatea

- Teoriile şi metodele statisticii îşi gãsesc aplicaţii variate în economie, sociologie, biologie, agriculturã şi în numeroase alte domenii de activitate.

Procesul studiului statistic cuprinde trei faze principale.

1. Observarea statistică reprezintă etapa culegerii datelor

empirice, urmată de ordonarea şi gruparea acestora în vederea prelucrării.

Principalele metode statistice de observare sunt: recensământul, rapoartele statistice, sondajul, anchetele, observarea părţii principale şi monografia.

2. Prelucrarea datelor presupune utilizarea unor tehnici specifice, cum ar fi: corelaţia şi regresia; ajustarea, extrapolarea şi interpolarea; indicii.

Prin aceste operaţii se evidenţiază ceea ce au comun şi specific procesele analizate, tendinţele în evoluţia fenomenelor.

3. Analiza statistică oferă interpretarea rezultatelor obţinute, concluzii şi explicaţii privind fenomenul economic investigat.

Obiectul de studiu

- Statistica cercetează aspectul cantitativ (numeric) al fenomenelor şi proceselor strict determinate în timp şi spaţiu.

- Fenomenele din acestă categorie se numesc fenomene de tip colectiv sau fenomene de masă, întrucât cunoaşterea legilor care le guvernează presupune cercetarea întregului ansamblu de manifestări individuale.

- Legea statistică apare ca rezultantă medie a numeroase acţiuni individuale, ca o necesitate care îşi croieşte drum printr-un număr mare de manifestări aparent întâmplătoare.

- Statistica este ştiinta care studiază aspectele cantitative ale determinărilor calitative ale fenomenelor de masă, fenomene care sunt supuse acţiunii legilor statisticii care se manifestă în condiţii concrete, variabile în timp şi spaţiu.

Clasificări

Statistica se diferenţiază în:

- statistica teoretică sau teoria statisticii, care are ca obiect de studiu dezvoltarea procedeelor şi metodelor de abordare şi analiză statistică a fenomenelor social-economice;

- statistica aplicată sau statistica de ramură, în care se face particularizarea şimadaptarea procedeelor şi metodelor la specificul domeniului cercetat (statistica comerţului exterior, statistica economică, statistica industrială etc.)

Din punct de vedere al scopului urmărit în sensul caracterizarii unei populaţii sau a unei subpopulaţii cu extinderea concluziilor asupra întregii populaţii:

- statistica descriptivă;

- statistica inferentială.

Termenul de statistică descriptivă a fost introdus pentru prima dată în a doua jumatate a secolului al XIX-lea.

Statistica descriptiva presupune utilizarea metodelor pentru organizarea, agregarea şi descrierea unei mulţimi de date.

Premisa de baza a statisticii inferenţiale este foarte simplă. Ea face trecerea de la statistica descriptivă a unui eşantion (subpopulaţie) la descrierea întregii mase care caracterizează fenomenul respectiv (populaţie). Cu alte cuvinte, statistica inferenţială presupune metode pentru inferenţa asupra populaţiei generale având la baza informaţii ale eşantionului desprins din colectivitatea generală.