Statistică

Statistica = o ramură a matematicii aplicate care cuprinde planificarea, colectarea, rezumarea si interpretarea datelor numerice.

Apariţia statisticii: necesitatea de a calcula probabilitatea anumitor evenimente din cadrul unui experiment. Majoritatea domeniilor de bază ale matematicii s-au dezvoltat din cerinţele practice ale oamenilor sau din observaţii directe asupra naturii.

Obiectul statisticii, îl constituie observaţiile (individuale, singulare, în serii egale sau inegale, comparative, etc.) care se prezintă sub formă de valori numerice. Datele (observaţiile) culese experimental sau înregistrate curent în anumite sectoare urmează a fi analizate conform metodelor statistice. Datele se culeg în general dintr-o populaţie statistică sau colectivitate statistică. Elementele populaţiei sunt unităţi statistice sau indivizi. La un anumit moment ne interesează o trăsătură comună a indivizilor, numită variabilă sau caracteristică. Pentru determinarea caracterului unei grupe de indivizi avem la îndemână metodele statistice, care folosesc calculul matematic

Variabilă = orice caracter (sau observaţie) care diferă de la un individ la altul. Numărul de variabile dintr-un grup de indivizi şi amplitudinea variaţiei acestora imprimă variabilitatea grupului.

Variaţii = diferenţele ce se constată de la un individ la altul sub aspectul particularităţilor specifice. Indivizii din aceeaşi grupă, pe lângă variabilitatea fizică, se caracterizează şi prin capacitate diferită de a varia.

Stabilirea particularităţilor de variaţie din interiorul unei grupe de indivizi duce la determinarea caracterului unei grupe.

Dacă luăm în considerare faptul ca variabilitatea duce la valori individuale, prin cercetare se urmăreşte transformarea oricăror proprietăţi în cifre astfel încât metodele statistice să poată interveni în definirea grupei de indivizi.

Variabilitate = diversitatea (neasemănarea) indivizilor din aceeaşi grupă. Aceasta este dată de particularităţile morfologice, biologice şi biochimice ale indivizilor.

Variabilitatea poate interveni la nivelul caracterelor:

cantitative: caractere sau proprietăţi care se pot măsura, cântări, număra, exprima în cifre;

calitative: caractere care se apreciază (constituţie, formă, culoare)

continue (fluctuante), dacă un caracter cercetat se exprimă în numere fracţionare, putând avea orice valoare pe un anumit interval: cazul măsurătorilor (lungimi, lăţimi, grosimi, suprafeţe etc.) sau al conţinuturilor;

discontinue (discrete sau meristice), dacă un caracter are un număr finit de valori pe un anumit interval, se exprimă de regulă, în numere întregi: cazul numărătorilor;

alternative, dacă nu există decât două alternative de variaţie. Ex: fals-adevărat, aristat-nearistat, păros-glabru, tare – moale, mascul sau femelă, sănătos sau bolnav etc.