Statistică

1. Locul sondajului statistic

2. Procedee de formare a eşantionului

1. Amplificarea caracterului de masă al fenomenelor economico-sociale a determinat utilizarea şi a altor procedee de investigare dec¬ât cele bazate pe observarea totală.

Cunoscută de foarte mult timp ca modalitate de cercetarea fenomenelor şi proceselor din natură, societate sau cunoaştere, cercetarea selectivă înregistrează, în ultimele decenii, un salt în ceea ce priveşte utilizarea în vederea obţinerii unor informaţii utile în fundamentarea unor decizii atât operative cât şi strategice. Folosirea mai intensă a sondajului statistic se explică prin avantajele practice şi teoretice pe care le implică.

Sondajul statistic (SS) se realizează prin investigarea directă a unui număr redus de unităţi aceasta implică, pe de o parte un nivel scăzut al cheltuielilor, pe de altă parte implică o reducere a timpului de efectuare cu efecte asupra deciziilor operative.

Avantaje:

- de regulă SS se realizează cu ajutorul unor specialişti şi de aceea se asigura pertinenţa indicatorilor determinanţi

- stă la baza organizării şi efectuării unei ample cercetări statistice (recensământul de probă)

- se completează informaţiile obţinute pe baza altor tipuri de observări

- SS se efectuează în toate situaţiile în care este ilogic de făcut observarea totală.

Utilizarea sondajului statistic se face cu scopul caracterizării unei populaţii pe

baza cercetării a unei părţi a acesteia a unui eşantion. Rezultatele obţinute se extrapolează la nivelul întregii populaţii. Extinderea rezultatelor de la parte la întreg nu are un caracter determinist ci probabilist, deci cu implicarea unui risc. Avantajul teoretic al SS constă nu atât în eliminarea erorilor cât, mai ales, în predimensionarea lor, deci a fixării unor probabilităţi de precizie a estimărilor făcute.

Sondajul statistic presupune parcurgerea a 2 etape:

1. Se face observarea selectivă, calculul sau prelucrarea datelor şi obţinerea unor indicatori la nivelul eşantionului.

2. De extindere a indicatorilor asupra populaţiei de referinţă.

În efectuarea sondajului statistic se operează, în general cu următoarele noţiuni:

1. Populaţia totală (PT) = totalitatea unităţilor ce formează obiectul cercetării statistice Pentru PT mai sunt utilizaţi termeni ca: colectivitate totală, populaţie de origine sau de referinţă, lot sau colectivitate generală, etc.)

1’. Populaţia de selecţie (PS) respectiv partea din PT de la care se culeg datele. (sondaj, eşantion, mostră)

2. Volumul populaţiei totale(N) respectiv numărul de unităţi din PT. În situaţia în care unităţile PT sunt organizate pe clase, grupe tipice de unităţi N se poate nota şi

g

∑Ni

i=1

2’. Volumul eşantionului, respectiv numărul de unităţi, de elemente, de la care se culeg efectiv datele primare. Se notează cu “n” sau, în cazul în care unităţile eşantioanelor sunt structurate pe clase n , se notează:

g

∑ni

i=1

3. Media PT (Xt) ∑x ∑xN M

; ; P =

N ∑ N N

3’. Media de sondaj (Xs) ∑xn m

W =

∑ n n

4. Dispersia totală

∑(X – Xt) N ∑X N ∑XN

t ;

∑ N ∑ N ∑N

P(1-P)

4’. Dispersia eşantionului ∑(X- Xs) W ( 1- W)

s n

5. Valoarea parametrului respectiv, valoarea indicatorului ce se estimează la nivelul PT.

5’. Estimatorul sau valoarea indicatorului statistic determinat la nivelul populaţiei de sondaj la nivelul eşantionului.

Principalele procedee de formare a eşantionului

Formarea eşantionului se poate face fie aleator pe baza unei scheme probabilistice fie alegându-se intenţionat anumite unităţi (sondaje dirijate). Eşantionarea asigură caracterul întâmplător al includerii unităţii în eşantion. Fiecare unitate a PT are o probabilitate diferită de 0 de a fi selectată. Eşantionările aleatoare se realizează de regulă prin 2 mari grupe de procedee:

1. Procedeul tragerii la sorţ

2. Procedeul bazat pe numere aleatoare.

1. Pentru fiecare unitate din PT se formează câte un bilet sau o bilă şi se amestecă într-o urnă, din aceasta se extrage unitate cu unitate până la formarea vol n al eşantionului. Practic procedeul tragerii la sorţ se realizează fie pe baza schemei bilei revenite, fie pe baza schemei bilei nerevenite.

Înaintea fiecărei extrageri există următoarea probabilitate de impunere: