Statistică

1. Obiectul de studiu şi metoda

1.1. Locul şi particularităţile statisticii ca obiect şi metodă în sistemul ştiinţelor sociale şi economice.

1.2. Concepte de bază utilizate în investigarea statistică a fenomenelor economice sociale.

Rădăcinile istorice ale statisticii moderne sunt:

statistica practică

statistica descriptivă

aritmetica politică şi calculul probabilităţilor

Statistica practică

înregistrări sistematice sau izolate, ce pot fi asociate unor observări statistice utilizate şi astăzi

5000 – 2000 î.e.n. – lista de persoane şi bunuri pe tăbliţe de argilă,

“inventarierea” aurului în Egipt prin anii 2650-2190 î.e.n.,

recensământul populaţiei la romani - 550 î.e.n.,

diverse forme de înregistrare sunt aduse în Biblie şi Talmud

Statistica descriptivă

ca disciplină de învăţământ şi de concepte a statisticii practice necesară conducerii de stat

Printre primele descrieri sistematice se numără:

lucrarea lui Francesco Sansovino (1521-1586) despre guvernare şi administraţie, ceea ce avea în vedere descrierea statului, cu bogăţiile sale.

În Rusia lucrarea lui Kirilov “ Situaţia înfloritoare a statului rus”

În România lucrarea lui Dmitrie Cantemir “Descriptio Moldaviae”

Aritmetica politică şi calculul probabilităţilor

ca fundamentare conceptuală şi mod de interpretare a fenomenelor în statistica modernă.

Numele acesta provine de la lucrarea lui William Petty (1623-1687) “Aritmetica politică” (1690) , în care utilizează aşa noţiuni ca medie, proporţie, repetabilitate, cauzalitate etc.

Prin mijlocul secolului XVIII-lea şi secolul XIX-lea este specifică folosirea tot mai frecventă a metodelor matematice şi în special calculul probabilităţilor în investigarea şi interpretarea rezultatelor privind fenomenele şi procesele din societate. Aici se poate sublinia aportul adus de aşa savanţi ca: Fisher, Yule, Pearson, Cebâşev, Liaponov, Marcov şi alţii.