Componentele politicii sociale europene:
- piata fortei de munca (politica veniturilor, politici active in domeniul resurselor
umane, relatii industriale, termenii si conditiile de angajare, combaterea disciminarii economice si
excluderii sociale)
- statul social (servicii sociale- invatamant, sanatate, locuinte sociale; transferuri
sociale, politica familiei)
Actorii implicati:
- statele membre - rol principal
- institutiile comunitare - rol de coordonare.
Obiectivul politicii sociale si de ocupare a fortei de munca il reprezinta promovarea unui
standard de viata decent pentru toti, intr-o societate activa si sanatoasa.
Bazele politicii sociale au fost puse in Tratatul de la Roma, prin includerea articolelor
referitoare la libera circulatie a lucratorilor si la libertatea de stabilire a acestora in contextul pietei
comune. Tot prin Tratatul de la Roma a fost creat si principalul instrument financiar care asigura
punerea in aplicare a politicii sociale, Fondul Social European.
Tratatul de la Amsterdam a marcat un punct de cotitura in politica sociala si de ocupare
europeana. Politica de ocupare a fortei de munca a fost desemnata domeniu comun de actiune la
nivel european.
Protectia sociala in UE intampina numeroase dificultati in ultima perioada, ca urmare a
tendintelor demografice (imbatranirea populatiei creeaza o presiune enorma asupra sistemului de
protectie sociala), a recesiunii economice si a nivelului ridicat al somajului. Tarile membre sunt
puse in situatia de a reforma sistemele de protectie sociala, astfel incat acestea sa fie viabile din
punct de vedere financiar si, in acelasi timp sa ramana eficiente.
Domeniile principale vizate de protectia sociala sunt :
- includerea sociala - combaterea discriminarii si a excluderii sociale
- pensii sigure si sistem de pensii sustenabil
- asigurarea calitatii si sustenabilitatii sistemelor de ocrotire a sanatatii
- stimularea ocuparii si asigurarea de venituri sigure.
Competitivitatea economica si modelul social european
Diferentele dintre evolutiile economice ale SUA si CEE vizibile inca din anii 70 si 80 au
avut cateva cauze principale care pot fi sintetizate astfel:
- salariile reale determinate institutional la nivelul CEE si mentinerea ratelor lor
crestere la un nivel ridicat, ceea ce a determinat scaderea gradului de ocupare. Stabilirea
salariilor la nivel institutional reprezinta una dintre diferentele importante dintre piata muncii
europeana si cea americana. Desi numarul membrilor de sindicat a scazut si in Europa, ca si in
SUA, puterea lor nu a inregistrat acelasi declin. Sindicatele negociaza salariile care revin atat
membrilor, cat si celor care nu sunt membri de sindicat. In plus, locurile de munca in sectorul
public sunt mai numeroase in Europa decat in SUA, iar salariile oferite in acest sector nu sunt
determinate exclusiv de fortele pietei;
- restrictiile de pe piata bunurilor
Documentul este oferit gratuit,
trebuie doar să te autentifici in contul tău.