Metode de analiză - statistică

Analiza statistică presupune aplicarea unor metode de calcul datelor sau şirurilor de date statistice în vederea:

- testării anumitor calităţi, caracteristici ale acestora

- stabilirii existenţei unei relaţii între acestea

- determinarea tipului de relaţii dintre acestea

- determinarea semnificaţiei relaţiei dintre date

În statistică există 2 mari categorii de metode: parametrice şi non parametrice. Metodele parametrice sunt metode care se utilizează exclusiv în ştiinţele exacte ,aplicându-se în general dalor intervale. Datele cărora li se aplică trebuie să aibă o distribuţie normală. Sunt cunoscute ca fiind metode foarte riguroase, cu “greutate” ştiinţifică. Datorită rigidităţii lor privind calitatea datelor aceste metode NU SE UTILIZEAZĂ în ştiinţele sociale şi deci nici în turism.

Metodele non parametrice. Acestea se aplică datelor nominale, ordinale sau intervale. Distribuţia normală a datelor nu este o condiţie pentru a putea fi utiilizate în metode non parametrice. Aceste metode nu sunt la fel de ‚rigide’ ca cele parametrice dar sunt mult mai ‚robuste’ şi flexibile.

În turism aproape toate metodele aplicate sunt non parametrice.

Cu alte cuvinte în acest curs de statistică aplicată se vor utiliza numai metode şi tehnici non parametrice

Corelaţia – Introducere

Definiţii.

“Corelaţia . reprezintă o metodă utilizată pentru exprimarea gradului de asociere sau a intensităţii unei relaţii existente între două valori sau mai multe variabile”(Goodall 1987)

“Corelaţia . este o metodă . de descriere a gradului de asociere dintre 2 seturi de valori pereche” (Hammond and McCullagh 1982)

Corelaţia este o metodă eficientă de a detecta şi însuma relaţiile dintre două variabile. Aspectul cel mai important privind corelaţia este acela privind „citirea” lor, adică interpretarea rezultatului obţinut. Acest rezultat, în fapt , măsoară legătura dintre variabile; stabileşte gradul de legătură dintre ele. Această măsurătoare sau grad se numeşte , coeficient.

Există un număr mare de coefcienţi de corelaţie în statistică, în funcţie de natura variabilelor , a legăturii, a modului de colectare a datelor etc. Toţi coeficienţii de corelaţie în final detectează dacă valorile unor variabile co-variază (variază împreună). Adică indică dacă diferenţele apărute la nivelul valorilorilor unei variabile tind să se asocieze cu diferenţele apărute la nivelul alteia. Odată stabilită corelaţia, această NU presupune automat, faptul că o variabilă este determinată sau cauzată de cealaltă. Corelaţia stabileşte prezenţa de relaţii cauzale, DAR NU ESTE SUFICINTĂ PENTRU A DEMONSTRA CAUZALITATEA UNEI RELAŢII. Cu alte cuvinte corelaţia poate indica prezenţa unei relaţii de cauzalitate dar nu o demonstrează.

În afară de faptul că prin corelaţie se stabilşte co-variaţia, coeficienţii de corelaţie pot furniza trei tipuri de informaţie asupra relaţiei descoperite:

1. intensitatea relaţiei, indicată de valoarea coeficentului de corelaţie; cu cât acesta este mai mare cu atât relaţia este mai puternică

2. direcţia relaţiei (mai ales pentru datele ordinale şi intervale), pozitivă sau negativă