Mărimi Relative

1. Noţiune. Definiţie.

Indicatorii relativi se obţin prin aplicarea unui model de comparaţie sub formă de raport. Deci prin mărimi relative înţelegem rezultatul raportării a doi indicatori absoluţi.

Indicatorul din numărătorul raportului se numeşte indicatorul raportat, iar cel din numitor, indicatorul bază de raportate. Alegerea bazei raportate se face în funcţie de scopul comparării.

Mărimile relative se pot exprima prin coeficienţi, %, promile, prodecimile cât şi procentimile.

Ex. Natalitatea = (5 născuţi la 1000 persoane); nr medicilor ce revine la 10.000 locuitori . Mai rar se întâlnesc exprimării în procentimile, adică cât unităţi din indicatorul raportat revin la 100.000 unităţi bază de raportare.

Alegerea formei de exprimare se face astfel încât mărimile relative să fie sugestive. Dar forma cea mai obişnuită de exprimare a lor este cea a procentelor care arata câte unităţi din indicatorul raportat revin la 100 unităţi ale indicatorului baza de raportare.

Forma de exprimare a mărimilor relative se stabileşte în raport cu gradul de variaţie al fenomenelor, a scopului urmărit, precum si particularităţile specifice fenomenului cercetat.

Pentru calculul unei mărimi relative, trebuie respectate 3 cerinţe:

a) între termenii comparaţi trebuie să existe o legătură de condiţionalitate sau de cauzalitate;

b) termenii raportaţi să fie cu adevărat comparabili din punctul de vedere al sferei de cuprindere, ca metodologie de calcul etc;

c) baza de comparaţie să aibă o anumită semnificaţie în evoluţia fenomenului studiat.

În cea mai mare parte mărimile relative în satistică nu prezintă o dificultate de calcul. Cele mai multe dificultăţi apar în comparaţiile internaţionale, unde indicatorii provin din diferite surse sau sunt calculaţi după metodologii diferite.

2. Tipuri de mărimi relative

În principal se pot calcula următoarele tipuri de mărimi relative:

a) de structura;

b) de coordonare (corespondenţă);

c) de intensitate

d) ale dinamicii;

e) ale planului (programării).

a) Mărimea relativă de structură se poate calcula de fiecare dată când s-a aplicat metoda grupării prin urmare calculul lor este posibil atunci când colectivitate este separată înde două sau mai multe grupe. Este un raport dintre o parte la întreg (total).

- daca se determina pentru frecventa fiecărei grupe se numesc ponderi iar daca se determina pentru valorile centralizate ale diferitelor caracteristici se numesc greutăţi specifice care se obţin ca mărimi relative de structură raportând frecvenţa fiecărei grupe (ni , fi ) la totalul frecvenţelor ( ) după relaţia:

- .

Frecvenţele relative permit analiza structurii unei serii de distribuţie în funcţie de una sau mai multe variabile (caracteristici) şi compararea repartiţiilor empirice cu cele teoretice.

Având caracter de mărimi relative se pot exprima sub formă de coeficienţi sau în procente şi fiind “eliberate” de aspectul concret al exprimării unităţilor centralizate pe grupe devin comparabile pentru orice fel de serie şi mai ales cu probabilităţile din distribuţiile teoretice.

Proprietăţi: Specific mărimile relative de structură este proprietatea de aditivitate. Fiind calculate faţă de aceeaşi bază cu greutăţi specifice corespunzătoare se pot efectua operaţii de adunare şi scădere

Suma Mărimile relative de structură este egală cu 1 sau 100 în funcţie de forma de exprimare