Sociologia în Epoca Globalizării
Încă în 1983 la Congresul mondial de filosofie de la Toronto (Canada), se aprecia – ca o concluzie finală – că la începutul acestui secol şi mileniu omenirea va trece printr-o revoluţie a relaţiilor interumane. Această concluzie, de ordin sociologic, vrea să sublinieze importanţa pe care lumea actuală o acordă calităţii relaţiilor interumane atât la nivel micro cât şi macrosociologic.
Oamenii s-au întrebat de-a lungul timpului de ce unii sunt mai bogaţi şi mai puternici şi alţi mai săraci şi fără putere. S-au mirat de ce unii membrii ai societăţii violează normele sociale. Ei au fost bulversaţi de isterii de masă, revoluţii, războaie.
Sociologia este o formă de conştiinţă care ne ajută să înţelegem mai bine societatea, forţele sociale care se confruntă şi în special pe acelea care ne constrâng.
Sociologia ne oferă o viziune a experienţei noastre. Societatea în care ne-am născut formează identitatea noastră, personalitatea, emoţiile, procesele gândirii. Structura societăţii devine structura propriei noastre conştiinţe. Societatea nu se
opreşte la nivelul epidermei ci pătrunde adânc în interiorul nostru.
Asistăm în aceste momente la procese complexe care au loc la nivel mondial şi care redefinesc structura lumii. Globalizarea este un astfel de proces şi care fără îndoială antrenează şi alte fenomene care au intrat în atenţia sociologilor cum este cel al identităţii.
Într-o celebră butadă apărută în primul volum publicat de Lucian Blaga “Pietre pentru templul meu”, acesta spunea: “Un copil voia să scoată peştele din apă, să nu se înece”.
Ce încearcă Lucian Blaga să ne spună? Că atunci când trăieşti numai în mediul tău, că atunci când nu ai depăşit graniţele acestui mediu unitatea de măsură nu poate fi alta decât mediul tău. Dacă lărgim cadrul, am putea spune că atunci când trăieşti numai în cultura ta nici pe aceea nu o cunoşti bine!
Ce se întâmplă însă atunci când trăieşti la intersecţia a trei culturi: tradiţională, modernă şi postmodernă? Pentru că România se află la intersecţia a trei culturi! Şi dacă primele două sunt bine definite şi relativ uşor de înţeles, cultura postmodernă este o prezenţă mai puţin obişnuită dar pregnantă!
F. Lyotard unul din cei mai cunoscuţi postmoderniştii defineşte epoca postmodernă ca o distrugere a credinţei în
sistemele universale de gândire cu care ne-am hrănit în epoca modernă. Putem vorbi – considera Lyotard – de o absenţă a credibilităţii faţă de metanaraţiunile legitimării, cum ar fi credinţa iluministă în progres prin cunoaştere şi ştiinţă sau cum ar fi utopia marxistă a îmbogăţirii prin emancipare a clasei muncitoare sau credinţa modernă în creşterea economică! Astăzi sistemele globale de gândire sunt delegitimate (Lyotard) şi nu se mai poate vorbi de un fundament stabil ca suport pentru o realitate universală şi obiectivă. Se vorbeşte tot mai mult de o hiperrealitate a semnelor. Paradigma cunoaşterii ca o oglindă a realităţii este redefinită ca paradigmă a construcţiei sociale a realităţii (P.Berger şi T. Luckmann)1 unde focalizarea este pe interpretare şi negociere a semnificaţiilor lumii sociale.
Curs Sociologie Generala,Universitatea ''Alma Mater'' Sibiu,Facultatea de Stiinte Economice
Documentul este oferit gratuit,
trebuie doar să te autentifici in contul tău.
