Achim Mihu întelege prin sociologie o analiza a particularului cel mai condensat al factorului uman în general.
A.D. Xenopol, facând o diferentiere între stiintele istorice si stiintele teoretice în cadrul carora si sociologia intra, justifica faptul conform careia stiintele istorice studiaza evenimente singulare d.p.d.v. social iar stiintele teoretice studiaza fenomene generale.
În primul caz evenimentele descriu fenomene de coexistenta sau de repetitie, rezultând anumite regularitati ca întemeieri a asemanarilor între fenomene (vezi ciclurile istorice).
În cel de-al doilea caz sunt studiate raporturile de succesiune care sunt diferite de seriile în care se înlantuie fenomenul.
Aceasta conceptie a lui A. D. Xenopol o regasim preluata din gândirea germana si occidentala:
- Wilhelm Windelband a elaborat teza deosebirii dintre stiintele nomotetice (stiinte despre legi) si stiintele ideografice (stiinte descriptive, despre fapte irepetabile).
- Heinrich Rickert a dezvoltat o logica a stiintelor istorice conform careia stiintele istorice sunt individualizatoare, iar stiintele naturii sunt generalizatoare.
- Drept urmare, W. Sombart a analizat realitatea sociala din doua perspective: ca studiu asupra generalului si ca studiu asupra individualului, identificând doua tipuri de stiinte socio-umane:
Sociologia ca un studiu asupra aspectelor gen. ale societatii, si
Istoria ca un studiu asupra aspectelor particulare ale societatii.
J. Leclerque arata faptul ca sociologia studiaza socialul ca atare ea fiind stiinta sistemelor sociale în general. Din aceasta perspectiva, analizându-se aspectele care tin de sintalitatea (personalitatea) grupurilor sociale, elementele de cultura si de civilizatie ale societatii ca macro si ca microsistem, majoritatea sociologilor au indicat faptul conform caruia sociologia este singura stiinta care, de la aparitia sa, a studiat un obiect (realitatea sociala) aflat în permanenta schimbare.
Documentul este oferit gratuit,
trebuie doar să te autentifici in contul tău.
