Sărăcia o Problemă Mondială

SĂRĂCIA O PROBLEMĂ MONDIALĂ

În 2005, Banca Mondială publica rezultatele cercetărilor făcute în 27 de ţări (pentru a obţine un indicator comparabil al standardelor de viaţă) privind consumul în gospodării. A fost folosit ca „prag al sărăciei absolute” doi dolari SUA pe zi Putem accesa şi alte surse de informaţii pentru a constata că „sărăcia este o problemă mondială” Lumea se schimbă în ritm accelerat, iar îmbogăţirea ei (dacă luăm 100 în anul 1000, 150 în 1800, 200 în 1850, 400 în 1900, 800 în 1950, 1700 în 2000 – ceea ce înseamnă un PIB mondial de 30 000 miliarde de dolari!) este acompaniată de sărăcirea crescîndă. Peste 826 000 000 persoane sînt subalimentate (FAO vorbeşte de «foame extremă» în cazul celor care au o alimentaţie zilnică sub 300 calorii), peste 2 000 000 000 de oameni trăiesc în « mizerie»: loc de muncă, nu au venit fix, locuinţă adecvată, hrană suficientă, apă potabilă, medicamente, acces la şcoală. Globalizarea ar trebui înţeleasă în sens pozitiv, ca o poartă ce se deschide săracilor şi bogaţilor spre piaţa mondială, de a se înscrie în cursa dezvoltării, pentru a dobîndi un loc între merituoşi; din păcate ea nu schimbă datele privind sărăcia devenită „fenomen social global” şi poate afecta pacea globală Toate rapoartele care o analizează cer creştere economică pentru salvarea persoanelor de sărăcie, dar pînă acum statele au eşuat în problema reducerii acesteia.

Fiindcă este mai puţin plăcut să cerceteze sărăcia, unii monitorizează „calitatea vieţii”. În Monitoring Quality of Life in Europe (Luxemburg, 2003), calitatea vieţii este apreciată cu indicatori obiectivi şi subiectivi care vizează resursele şi oportunităţile existente în diferitele ţări europene. Atunci cînd se analizează condiţiile de acces la ele, se ajunge tot la sărăcie , deoarece calitatea vieţii este legată de: bunăstare, dezvoltare umană, capital de includere socială , şi nu toţi trăiesc în bunăstare, nu toţi îşi pot dezvolta capacităţile, nu toţi sînt incluşi. Intervin mari dificultăţi atunci cînd vrem să comparăm datele privind calitatea vieţii şi sărăcia provenite din diferitele ţări europene, cu alte cuvinte, nici calitatea vieţii şi nici sărăcia din ţările europene nu sînt la fel. De exemplu, sărăcia şi polarizarea socială în Bulgaria - spune Chavdar Nikolov, decan al Facultăţii de economie de la Universitatea Neofit Rilski Blagoevgrad - au adînci rădăcini socio-economice şi istorice, şi se datorează: dezvoltării disproporţionate în plan regional şi sectorial (regiunea din jurul Sofiei a cunoscut o mai mare dezvoltare, în timp ce alte zone au rămas într-o stare de subdezvoltare),

discriminării educaţionale pe baze etnice etc. Astfel, 51,5% din locuitorii satelor şi oraşelor mici sunt săraci, doar 16,7% dintre locuitorii capitalei – Sofia; 81% din populaţia cu mai puţin de 8 clase este săracă, 23,4% dintre cei cu 12 clase şi 14,2% dintre cei cu studii universitare. 78,8% dintre ţigani sunt săraci, şi 58,3% dintre etnicii turci.

Dar ce este sărăcia? “Definită în sens absolut, sărăcia desemnează o stare în care individului îi lipsesc resursele necesare pentru supravieţuire [ ] Definiţia relativă [ ] desemnează absenţa resurselor unui individ sau unui grup atunci cînd sînt comparate cu cele ale altor membri ai societăţii” Sigur că familiile pot avea destule resurse pentru supravieţuire, dar pot fi sărace dacă nu au ceea ce le trebuie ca să nu fie considerate excluse de la viaţa cotidiană normală a comunităţii. Sărăcia are specific naţional, aşa cum există particularităţi ale nivelului de trai şi ale distribuţiei bunăstării.

Şi în România este important să se urmărească evoluţia în timp a incidenţei sărăciei, şi nu numai componenţa coşului minim de consum alimentar determinat pe baza structurii consumului alimentar pe parcursul unui an. Despre săraci şi sărăcie a început să se vorbească la noi după 1989, fiindcă regimul comunist nu accepta că sub conducerea sa “înţeleaptă” în ţară putea fi sărăcie. În anii “tranziţiei” postcomuniste, subiectul a fost deschis de către mass-media, actorii politici, instituţiile (inter)naţionale, fiind tot mai mediatizat numărul săracilor, identitatea lor, cauzele sărăciei, soluţiile de reducere a fenomenului.

Alexandrescu, Gabriela (coord.), Studiu naţional privind situaţia copiilor fără adăpost, UNICEF, 1999

Barbu, Gheorghe, Condiţii de viaţă ale familiilor sărace cu copii, în Calitatea Vieţii, nr.1-2/1997

Barbu, Gheorghe, Copiii din familiile sărace, în Calitatea Vieţii, nr. 1-2/1998

Chircă Constantin şi Teşliuc Emil (coord.), De la sărăcie la dezvoltare rurală, Banca Mondială şi Institutul Naţional de Statistică, Bucureşti, 1999

Dăianu D., Isărescu M. (coord.), Noii economişti despre tranziţia în România, Ed. Enciclopedică, Bucureşti, 2004

Dumitru Mihail, Diminescu Dana, Lazea Valentin, Dezvoltarea Rurală şi Reforma Agriculturii Româneşti, Bucureşti, www.cerope.ro.

Falise, Michel Combattre les exclusions. Aux sources de nos engagements, Chronique sociale, 2005Concursul

Fornea, Narcisa, Copiii străzii, în Calitatea Vieţii, nr.1/1994

Frunzaru, Valeriu, De la statul bunăstării naţional la politicile sociale europene, în „Calitatea Vieţii” nr.1–4/2002.

Giddens Anthony, Sociologie, Ed. All, Bucureşti, 2001

Grigore, Iulian, Agricultura românească între comunism şi “capitalismul sălbatec”, în „România Socială. Revistă de cultură socială şi politică”, nr. 1/ 2001

Houdart, Philippe, Malye François, Vincent Jérôme, France d’en bas, France d’en haut, le grand écart, în Le point nr. 1683, din 16 decembrie 2004

Ionescu, Ion, Sociologia dezvoltării comunitare, Editura Institutul European, 2004

Lazăr, Florin, Statul bunăstării în România în căutarea identităţii, în „Calitatea Vieţii”, nr.1–4/2000

Lazăr, Traian, Fărâmiţarea suprafeţelor agricole, ca factor de criză, în “Adevărul economic”, nr. 35, 1996