Psihologia Organizațiilor

Omniprezenţa organizaţiilor

I.1. Lumea multicentrică şi reţelele organizaţionale

Raportul Issues in Global Governance elaborat în 1995 de Comisia Naţiunilor Unite pentru Guvernare Globală (United Nations Global Governance Comission), observa faptul că a devenit un loc comun creşterea explozivă a populaţiei in ultima jumătate de secol. Populatia globului se cifrează la ora actuală la peste 6 miliarde de locuitori şi se estimează că in 2025 va ajunge la 8 miliarde.

Mai puţin observată şi analizată este o explozie asemănătoare, respectiv aceea a mecanismelor prin care oamenii îşi concertează acţiunile spre a face faţă provocărilor vieţii cotidiene. Oamenii reclamă din ce în ce mai multe organizaţii spre a-şi satisface nevoile şi dorinţele.

Într-adevăr – remarcă acelaşi raport – deoarece nevoile şi dorinţele oamenilor sunt satisfăcute mult mai eficient prin intermediul acţiunii organizate, s-a înregistrat o adevărată explozie organizaţională care trebuie văzută şi ca o consecinţă a creşterii populaţiei.

Proliferarea organizaţiilor trebuie corelată şi cu dinamica tehnologiilor care a contribuit la reducerea distanţele economice, politice, sociale şi geografice, la creşterea complexitatii si interdependenţelor in societatea contemporană.

Organizaţiile sunt astăzi prezente la toate nivelurile activităţii umane, incepând cu grupurile si comunităţile locale continuând cu reţelele organizaţionale regionale, statele naţionale si comunitatea internaţională. Societaea contemporană este marcată deci nu numai de creşterea populaţiei dar şi de densitatea reţelelor organizaţionale, de dificultătile generate de aceste doua procese, fenomen caracterizat de sociologi prin sintagma “guvernare globală”.

Organizaţiile reprezintă, după unii autori, trăsătura caracteristică, dominantă a societăţii moderne. Deşi au fost prezente şi în civilizaţiile mai vechi, numai în societăţile moderne, industrializate organizaţiile au devenit forma socială prepon¬derentă de realizare a unor obiective extrem de diverse.

T. Parsons nota, de altfel, că dezvoltarea organizaţiilor este principalul mecanism prin care, în societăţile cu nivele ridicate de diferenţiere, devine posibilă realizarea unor obiective care depăşesc simplele acţiuni individuale.

Deşi organizaţiile sunt acum omniprezente, dezvoltarea lor a fost suficient de gradată astfel încât proliferarea lor din ultimele doua secole s-a realizat aproape pe neobservate. Răspândirea birocraţiilor publice în fiecare sector şi înlocuirea afacerilor de familie de către corporaţie constituie o revolutie în structura socială, însă una mai puţin remarcată până de curând (R. Scott) . Charles Lindblom observa în acest sens că:

“Fără a stârni prea multă agitaţie sau rezistenţă, proliferarea organizaţiilor constituie o adevărată o revoluţie, pentru care, însă, nu s-au ridicat steaguri. Ea a transformat pe nesimţite vieţile noastre, în timp ce, neatenţi la ceea ce se întâmplă, americanii si europenii dezbăteau în schimb probleme de genul socialismului, populismului, clericalismului, chartismului şi colonialismului. Ea stă acum drept mărturie a discrepanţelor dintre ceea ce cred oamenii că fac si lumea pe care de fapt o construim” .

Proliferarea organizaţiilor generează o vastă reţea internaţională – o lume multicentrică – în care se întâlnesc statele, agenţiile guverna¬mentale şi organizaţiile non-guvernamentale (a se vedea tabelul 1).

Analiza sociologică şi psihosociologică a organizaţiilor suportă impactul mutaţiilor profunde – radicale aş fi tentată să spun – care au loc la acest început de secol şi mileniu. Aceste mutaţii se înregistrează atât la nivelul structurii şi complexităţii muncii, al gradului de informatizare, la nivelul interconexiunilor dintre diferite organizaţii, valorilor organizării şi managementului, etc., cât şi la acela al cunoaşterii organizaţiilor.

Abandonarea discursului modern a influenţat covârşitor paradigmele tradiţionale ale disciplinelor socio-umane, şi deci şi ale analizei psihosociologice asupra organizaţiilor. În secţiunea următoare vă propun o schiţă a acestor schimbări petrecute în mediul extraorganizaţional precum şi în cunoaşterea asupra organizaţiilor. Ea intenţionează să vă ofere o imagine provizorie a pluralismului factorilor şi direcţiilor de analiză care influenţează astăzi organizarea şi managementul instituţiilor profit şi non-profit – deci şi ale organizaţiei de asistenţă socială. Unele direcţii le semnalez chiar de la început, în următoarele două secţiuni, iar altele vor fi discutate pe parcursul incursiunii în studiul actual al organizaţiilor.

Lumea centrată pe state Lumea multi-centrică

Numărul de actori În jur de 200 Sute de mii

Dilema esenţială a actorilor Securitatea Autonomia

Obiectivele esenţiale ale actorilor Păstrarea integrităţii teritoriale Creşterea participării pe pieţele internaţionale; menţinerea integrării subsistemelor

Mijloace de ultimă instanţă pentru realizarea scopurilor Forţa armată Refuzul de a colabora

Priorităţi normative Menţinerea suveranităţii şi a ordinii de drept Extinderea drepturilor omului şi a bunăstării

Moduri de colaborare Alianţe formale ori de câte ori este posibil Coaliţii temporare

Scopuri ale acţiunii curente Limitate Nelimitate

Reguli care guvernează interacţiunea dintre actori Practicile diplomatice Ad-hoc, situaţionale

Distribuţia puterii între actori Ierarhie întemeiată pe putere Egalitate relativă

Modele de interacţiune între actori Simetrică Asimetrică

Localizarea conducerii Marile puteri Disipată între diferiţi actori

Posibilităţile de schimbare Relativ reduse Relativ ridicate

Controlul asupra rezultatelor Centralizat Difuz

Bazele structurilor decizionale Autoritatea formală, dreptul Variate tipuri de autoritate formală şi informală

Tabel. 1.

I.2. Mutaţii la nivelul pieţei forţei de muncă: flexibilizarea muncii. Factori micro şi macro-sociali

Pentru o îndelungată perioadă de timp birocraţiile au pus la dispoziţie un loc de muncă şi au garantat un venit sigur angajaţilor. Prin dezvoltarea pieţelor interne ale muncii birocraţiile au făcut posibilă proiectarea pe termen mediu şi lung a carierei şi dezvoltării profesionale, au iniţiat politici de personal menite să încurajeze angajamentul pe termen lung al salariatului. Sub impactul unor factori de natură micro- şi macrosocială această tradiţie este în declin. Noile tendinţe sunt sintetizate la nivelul analizei sociologice prin conceptul de flexibilitate a pieţei forţei de muncă. Ea are un impact esenţial asupra structurii şi managementului organizaţional actual.