Piața Muncii în România

1. Populaţia activă

Progresul unei societăţi este condiţionat de capacitatea de redresare şi adaptare la schimbările de natură politică, economică şi socială.

Acestea se pot clasifica în două categorii:

- Sistemul instituţional, reprezentat de baza materială care se află la dispoziţia actorilor sociali şi de abundenţa resurselor care pot fi utilizate pentru atingerea obiectivelor sociale.

- A doua categorie este reprezentată de factorul uman, ale cărui caracteristicii sunt specifice omului şi naturii umane. În abordările de specialitate sunt considerate drept definitorii pentru capitalul uman: gradul de ocupare, specializarea, starea de sănătate şi nivelul de educaţie al populaţiei.

Aceste elemente reprezintă premize ale funcţionării corespunzătoare a unei societăţi. În Europa se acordă o importanţă din ce în ce mai mare, investiţiilor în capitalul uman, apreciindu-se că, aceştia reprezintă prima garanţie a evoluţiei optime a unei societăţii.

După 1989 capitalul uman din România a fost supus unor şocuri puternice datorate tranziţiei către o economie de piaţă a societăţii româneşti şi instalării unui sistem politic democratic.

Evaluarea capitalului uman permite efectuarea de analize, proiecţii şi înţelegerea celor mai bune căi de acţiune pentru utilizarea acestor resurse.

Succesul de regulă nu este determinat de mărimea resurselor umane existente într-o arie geografică ci în mare măsură de capacitatea capitalului uman de a folosi eficient şi raţional aceste resurse.

Unele ţări precum Japonia sunt un exemplu elocvent pentru susţinerea acestui punct de vedere. Dezvoltarea tehnică, inovaţia, disciplina de muncă sunt elemente care fac din Japonia una dintre cele mai dezvoltate ţări din lume. La polul opus se situează multe ţări în special din Africa şi Asia care deşi beneficiază de resurse bogate se află într-o stare avansată de sărăcie şi dependenţă de ajutoarele ţărilor dezvoltate.

Din punct de vedere al resurselor şi a niveluluide dezvoltare ţările pot fi clasificate astfel:

- Bogate – bogate (S.U.A, Anglia, Franţa, Germania):

- Sărace – bogate (Japonia);

- Bogate – sărace (Ţări din Africa şi o parte din cele din Asia);

- Sărace – sărace (O parte din ţările din Asia, Africa şi America de Sud)

România beneficiază de o resursă de muncă bine pregătită pentru sectorul industrial şi cel primar şi mai puţin pregătită pentru sectorul terţiar. În perspectiva dezvoltării României în cadrul UE trecerea unui număr important din forţa de muncă în sectorul terţiar va favoriza evoluţia pozitivă a sistemului economic românesc. Unul dintre indicatori dezvoltării sociale, analizat în ţările dezvoltate este cel al ponderii deţinute de forţa de muncă concentrată în sectorul terţiar. Aceste tendinţe de orientare şi a economiei româneşti în direcţia modificării concentrării forţei de muncă dinspre sectoarele primar şi secundar spre sectorul terţiar apare atât ca voinţă a factorilor de decizie dar şi ca efect al economiei de piaţă din România.

Folosirea unor noi metode şi tehnici moderne de activitate a dus la dezvoltarea activităţilor specializate, care solicită abilităţi profesionale de înaltă calificare.

2. Volumul şi dinamica forţei de muncă în România

În raport cu seriile temporale, decelate în cadrul categoriilor de populaţie activă, ocupate şi inactive din ţara noastră, s-au produs o serie de transformări pe care încercăm să le surprindem, atât din perspectiva modificărilor ponderilor pe care le deţin în funcţie de anumiţi indicatori (grupe de vârstă, sector de activitate, medii de rezidenţă), cât şi din perspectiva ponderilor pe care le-au dobândit în anumite domenii de activitate:

Populaţia activă din România (mii cazuri)

1999 2000 2002 2004

Cifre absolute

Total 11.566 11.585 10.079 9.957

Masculin 6.262 6.254 5.525 5.471

Feminin 5.304 5.331 5.292 4.486

Urban 6.585 5.674 5.188 5.423

Rural 5.881 5.911 4.891 4.534

Sursa: Vol. Statistică teritorială, 2006, INS; datele statistice ale DGS Dolj; Forţa de muncă din România; Ocupare şi şomaj în anul 2005; Recensământul populaţiei şi al locuinţelor, 18 martie 2002.

Din tabelul de mai sus se observă că, în perioada 1999 – 2004, populaţia activă din ţara noastră a înregistrat o scădere continuă, de la 11.566.000 persoane în anul 1999 la 9.957.000 persoane în anul 2004. Persoană activă este orice persoană care ori este angajată, ori doreşte să se angajeze(un angajament plătit).

În tabelul de mai jos este prezentat modul în care au evoluat aceste grupe de-a lungul timpului, putându-se observa concetrarea populaţiei active în funcţie de sex şi mediul de rezidenţă: