Metode de intervenție în cadrul comunităților defavorizate

I. Introducere

Odata cu caderea regimului comunist în România au iesit la suprafata şi

problemele reale ale comunităţilor de romi. Situatia romilor, atât la nivel european cât si

la nivel naţional, a suscitat un interes crescut datorita problemelor grave cu care se

confruntă acest grup etnic. La nivelul opiniei publice din România se considera ca romii

constituie un grup aparte în cadrul societatii, care are propriile sale reguli, care nu doreste

sa se integreze, cu un grad de criminalitate destul de crescut si mai ales ei contribuind la

„înrautatirea” imaginii externe a tarii. Mass-media românească îi prezintă pe romi ca

fiind un grup delincvent, implicat în tot felul de acte criminale. Majoritatea imaginilor

„şocante”, care au priza la public, îi au pe romi în postura de rau-făcători. Instituţiile

statului, în ultimii ani, au iniţiat măsuri publice pentru romi sub influenţa presiunilor

organismelor internaţionale de a respecta anumite standarde. Coform studiilor din ultimii

ani, efectuate la comanda Fundatiei pentru o Societate Deschisa, romii sunt perceputi ca

fiind o povara în cadrul societatii, un grup care afecteaza imaginea României în Europa,

dezvoltându-se un tip de abordare foarte riscant: majoritate/minoritate. În loc sa existe o

abordare a romilor din prisma cetatenilor ţării, la nivelul instituţiilor statale romii sunt

percepuţi ca fiind un alt tip de grup, un grup special.

Modul în care este perceput romul în România contemporana ţine de o imagine

denigratoare, dezumanizanta, care atrage permanent atenţia asupra faptului ca acest grup

constituie o problema de care societatea trebuie să se delimiteze. Întregii societăţi

românesti îi e „rusine” sa recunoasca existenta imaginilor dezumanizante despre romi,

preferând o abordare simplista, în care se afirma ca romii nu sunt rau trataţi în România,

ca li se ofera toate şansele de afirmare, însa ei nu doresc să se integreze în cadrul

societăţii (ex: li s-au oferitm locuri de munca, dar nu vor să muncească). Imaginarul

colectiv românesc îi portretizeaza pe romii ca fiind altceva în cadrul societatii, care

creează temeri, repulsii, neîntelegeri. Mentalul colectiv românesc refuza astfel sa-i

considere pe romi ca fiind cetăţeni activi ai societăţii actuale, folosindu-se de cele mai

multe ori cuvinte înjositoare (nespalat, urât, criminal, bandit, hoţ, etc), creându-se acele

mecanisme de stigmatizare care îi fac chiar şi pe romi să-şi refuze apartenenţa la propriul

grup etnic. Stigmatul social, în interiorul şi exteriorul grupului etnic roma, este aţa de

mare încât construirea unei imagini pozitive este aproape imposibilă.

Care sunt mecanismele statale şi societale prin care se asigură o reprezentare

echitabila a intereselor fiecarui grup etnic din societate? Cât de mult se poate cere unui

grup etnic să se schimbe atâta vreme cât societatea majoritară are propriile blocaje,

refuzând sa iasa din imaginile dezumanizante despre romi? Care sunt mecanismele

administrative şi juridice ale statului român care sa corespunda nevoilor reale ale

cetăţenilor din România, indiferent de apartenenta etnica? Care este gradul de

implementare a politicilor statale într-un mod echitabil, care să nu ţină cont de

apartenenţa etnică a unui grup sau altul din societate? La aceste întrebări încă mai caut

raspunsuri.

Lucrarea de faţă doreşte să ofere un model de intervenţi de succes în cadrul

comunităţilor de romi şi totodată se vrea un semnal de alarmă în ceea ce priveşte

dimensiunea şi gravitatea problemelor cu care se confruntă romii, nevoile speciale ale

acestora. Modelul de intervenţie care se pretează cel mai bine în munca cu comunităţile

de romi din România este cel al dezvoltării comunitare. Spun acest lucru având în vedere

faptul că romii cumulează o serie de caracteristici ale deprivării atât din punct de vedere

material, cât şi organizaţional, educaţional, lingvistic, religios etc. Deci lucrarea îşi

propune să demonstreze că prin intermediul dezvoltării comunitare poate contribui la

integrarea socială a romilor. Prin urmare capitolele care urmează sunt:

Comunitate şi dezvoltare comunitară

În acest capitol am definit ceea ce înseamnă comunitate şi munca în comunitate,

precum şi ce înseamnă o comunitate dezvoltată / vs. comunitat nedezvoltată. De

asemenea, am conturat forme ale muncii comunitare şi am descris rolurile pe care

trebuie să le îndeplinească cel care facilitează intervenţia comunitară. Toate

acestea au avut ca scop scoaterea în evidenţă a avantajelor muncii de tip

dezvoltare comunitară pentru grupul etnic rrom.