Grupurile

1. Definiţia noţiunii de grup

Accepţiunea uzuală a termenului grup se referă la „un ansamblu de fiinţe sau de lucruri asemănătoare, aflate împreună sau în vecinătate” (conform DEX). Dacă ne referim la un grup social, acesta este definit în acelaşi dicţionar drept o „colectivitate de indivizi între care există relaţii sociale determinate, se supun aceloraşi norme de comportament şi urmăresc un ţel comun”. Din punct de vedere sociologic, un grup este privit ca fiind alcătuit dintr-un număr oarecare de persoane ce au în comun valori, norme şi aşteptări similare şi care interacţionează în mod regulat unii cu ceilalţi. Dar cea mai importantă caracteristică a grupului în sens strict sociologic este sentimentul de apartenenţă. De exemplu, componenţii unui club sportiv, membrii unei asociaţii de voluntariat, asociaţiile şi reuniunile studenţeşti etc. sunt privite drept grupuri. De aici rezultă că noţiunea de grup nu trebuie confundată cu acele situaţii care plasează oameni laolaltă, fără însă ca aceştia să aibă ceva relevant în comun, de exemplu călătorii dintr-un anumit tren sau clienţii unui supermarket etc. şi nici cu anumite categorii de oameni, precum aceea a pensionarilor, care, deşi au o caracteristică comună, şi anume faptul de a se fi retras din activitate, totuşi nu activează împreună. Nici persoanele care au un status comun, precum medicii, profesorii, economiştii, femeile, catolicii etc. nu pot fi consideraţi un grup, ci, la fel ca şi în cazul pensionarilor, ei alcătuiesc o categorie.

Grupurile sunt caracterizate atât de o structură formală, cât şi de una informală. În cadrul lor, anumite persoane sunt desemnate să deţină funcţia de lider. Nu întotdeauna însă liderul din punct de vedere formal coincide cu liderul din punct de vedere informal. Într-o asociaţie studenţească, de exemplu, se pot întâlni situaţii în care persoana aleasă de către majoritatea studenţilor să conducă din punct de vedere formal/oficial să nu fie şi un adevărat lider din punct de vedere informal; alţi studenţi, ce nu fac parte din structura de conducere, sunt aceia care se ocupă de recrutarea unor membri noi, lansează iniţiative, precum şi direcţii de acţiune, caută să atragă resurse şi să sporească eficienţa acţiunilor asociaţiei.

2. Clasificarea grupurilor

În istoria sociologiei, au fost stabilite mai multe tipuri de grupuri. O primă distincţie, stabilită de sociologul american Charles Cooley (1864-1929), vizează grupurile primare şi cele secundare. Grupul primar este înţeles ca fiind un grup de dimensiuni reduse, caracterizat de raporturi faţă-în-faţă, grad mare de intimitate şi o cooperare extinsă. O familie care trăieşte în aceeaşi locuinţă, un grup de copii care se joacă, o „gaşcă” de prieteni, grupul de elevi din ciclul gimnazial care stau împreună la internatul şcolii etc. sunt câteva exemple ale acestui tip de grup. Ele au un rol esenţial în ceea ce priveşte procesul de socializare, precum şi în crearea laturii morale în individ, a sentimentelor, idealurilor, dar şi în dezvoltarea status-urilor şi rol-urilor. Altfel spus, grupurile primare sunt absolut necesare pentru formarea copiilor şi înzestrarea lor cu un set de abilităţi necesare integrării/participării în societate. Este vorba despre limbaj, deprinderi sociale de bază şi diverse tipuri de valori. Existenţa cotidiană a oamenilor este modelată de aceste grupuri primare, sentimentul de apartenenţă şi încrederea manifestându-se în principal faţă de acest tip de grup. Pentru a studia acest tip de grup nu este suficientă atitudinea de spectator indiferent, ci este nevoie de o participare emoţională, de empatie. Pe de altă parte, grupurile secundare au în vedere dimensiunea strict formală, impersonală, de dimensiuni vaste a unui grup. Ele nu sunt caracterizate de relaţii strânse de prietenie şi nici de o implicare afectivă ieşită din comun. Relaţiile dintre membri au un caracter superficial, ele fiind specifice locului de muncă. Caracterul dominant al acestui grup este esenţialmente raţional; interacţiunile dintre membri vizează cel mai adesea atingerea unor obiective şi au o structură implicit contractuală: sunt îndeplinite anumite activităţi, achiziţionate diverse bunuri sau frecventate diferite locuri. Prin urmare, interacţiunea este formală, temporară şi impersonală, având la bază reguli cu caracter general. În anumite situaţii, totuşi, distincţia dintre aceste două tipuri de grupuri este dificil de delimitat, precum în acele cluburi ce sunt alcătuite dintr-un număr foarte mare de membri, încât relaţiile sociale informale sunt înlocuite de cele formale. Diferenţele esenţiale dintre cele două tipuri de grupuri sunt sintetizate în următorul tabel:

Grupul Primar Grupul Secundar

În general, este de dimensiuni mici Aproape întotdeauna are dimensiuni mari

Presupune o perioadă lungă de interacţiune cu ceilalţi Durata interacţiunii este cel mai adesea temporară

Relaţii personale, intime, comunicare faţă-în-faţă Relaţii impersonale, intimitate socială redusă, precum şi slabă înţelegere mutuală

Relaţii caracterizate de trăiri emoţionale profunde Relaţii în general superficiale

Durată permanentă Durată temporară

Coeziune puternică, loialitate Coeziune slabă, domină interesul personal

Cooperare, prietenie Caracter formal, competiţie

Deciziile au la bază tradiţia sau sentimentele personale Decizii cu caracter raţional, întemeiate pe reguli

prezentat - profesor ASE