Fertilizarea și Familia

1. CONSIDERAŢII GENERALE

Fertilitatea este, fără îndoială, problema centrală a demografiei, aşa cum atitudinea faţă de natalitate rămâne criteriul fundamental de definire a politicii demografice a oricărei ţări, de încurajare a natalităţii (pronatalistă)sau de limitare a ei (antinatalistă). În aparenţă, un eveniment biologic elementar, naşterea, stă sub semnul unui număr mare de factori sociali, economici, culturali, frecvenţa naşterilor într-o populaţie naţională reflectând, în ultimă analiză, modele culturale complexe în care sunt implicate instituţii sociale, atitudini şi valori, societatea în întregul ei. Pe bună dreptate, demograful şi sociologul american Norman B. Ryder spunea: „nu există în istoria personală un eveniment mai semnificativpentru viitor decât acela de a deveni părinte şi nu este normă de comportament mai importantă pentru supravieţuirea societăţii decât o fertilitate mai adecvată” .

Imediat ce trecem da la naşterea ca eveniment biologic la considerarea naşterilor ca masă de evenimente în diferite populaţii sau subpopulaţiii sau în diferite perioade de timp, constatăm, variaţii considerabile ca urmare a condiţionării social-economice a acestor evenimente. Ca atare, naşterea exprimă în modul cel ami expresiv caracterul dual al fenomenelor demografice: biologic şi social. În mod corespunzător, analiza demografică trebuie să recurgă la scheme complexe, la modele şi la teorii sociologice şi economice care s-o ajute la explicarea tipologiei fertilităţii, arelaţiilor complexe ce se formează între variabilele demografice şi cele sociale, în înţelesul cel mai larg. Altminteri, va fi greu de înţeles de ce fertilitatea este foarte ridicată în ţările în curs de dezvoltare şi de ce ea se află într-un proces de scădere în ţările dezvoltate, de ce fertilitatea – în cadrul unei populaţii naţionale – este diferită în mediul urban şi rural, de ce variază pe categorii sociale sau din punct de vedere teritorial.

În studiul fertilităţii întâlnim un număr mare de noţiuni,concepte şi indicii din care cauză este indispensabilă o succintă precizare a acestora.

După definiţia dată de O.N.U. (1953), „naşterea vie este expulzarea completă sau extragerea din corpul mamei a produsului de concepţie, indiferent de durata gestaţiei care după această separare, respiră sau manifestă orice simptom de viaţă” .

În mod obişnuit se specifică o limită a perioadei de gestaţie, anume minimum 28 de săptămâni. Definiţia este importantă pentru a se face deosebirea dintre născutul viu şi născutul mort; acesta din urmă nu este trecut nici la naşteri, nici la decese. Produsul de concepţie poate să se termine deci cu născut viu, născut mort sau avort.

Din punct de vedere demografic, naşterile şi fertilitatea se referă cu precădere la femei, de aceea, în continuare cor fi prezentate noţiunile respective pentru populaţia feminină.

Vârsta fertilă , sinonimă cu vârsta fertilă, este intervalul de timp înăuntrul căruia fiinţa umană este capabilă să procreeze; pentru femeie acest interval este cel cuprins între menarhă şi climacteriu, pe care demografia o consideră cu oarecare convenţionalitate, cuprins între 15 – 49 ani (uneori 44 ani). În mod corespunzător, în calculele demografice se ia populaţia feminină în vârstă de 15-49 ani ( ) cuprinzând 35 de clase de vârstă sau 35 de cohorte.

Două perechi de noţiuni sunt esenţiale în demografia fertilităţii: fecunditate – sterilitate şi fertilitate – infertilitate.

Fecunditatea este capacitatea fiziologică a femeii, a cuplului sau a unei populaţii de a procrea, adică de a naşte copii vii.

Sterilitatea este incapacitatea fiziologică a femeii, a cuplului sau a unei populaţii de a naşte copii.

Fertilitatea este manifestarea efectivă a f4ecundităţii femeii, cuplului sau a unei populaţii.

Infertilitatea este imposibilitatea de a da naştere unor feţi vii şi viabili, datorită unor cauze. Se disting: infertilitatea temporară şi definitivă, totală şi potenţială etc.

Între fecunditate şi fertilitate raportul este ca între forţa productivă a muncii şi productivitatea muncii: în timp ce prima este un element potenţial, cea de a doua este efectivă, măsurată prin producţia obţinută pe unitatea de cheltuială de timp etc. Fecunditatea unei femei, drept capacitate fiziologică maximă, este de pildă, de 20 de copii şi este sensibil egală pentru orice populaţie; fertilitatea – fiind determinată de factori sociali – poate varia între limite foarte largi: de la un copil la 20, iar populaţii naţionale între limite mult mai strânse: de la un copil la aproximativ nouă.

Comportamentul reproductiv sau procreator este atitudinea unui cuplu de căsătoriţi faţă de propria reproducere, adică faţă de dimensiunea finală a familiei (numărul total de copii). Se face distincţia între comportamentul reproductiv primitiv, caracteristic unei etape din evoluţia societăţii omeneşti şi comportamentul conştient sau raţional, generalizat în societatea modernă.