Combaterea Infractionalitatii

1. Consideratii generale

Procesul de globalizare a cuprins cele mai variate sfere economice, sociale si

multiculturale, având implicatii tot mai mari în domeniul criminalitatii. Proliferarea fenomenului

infractional a depasit, demult, granitele nationale si asistam, în prezent, la o internationalizare a

acestui flagel. În aceste conditii, legislatiile statelor, nu mai pot contribui în mod eficient la

combaterea acestui fenomen nociv pentru societate si omenire, fiind necesare masuri adecvate si

pe plan international.

Crima organizata si terorismul constituie una din provocarile majore cu care sunt

confruntate statele si democratia. Unii autori1 si-au pus întrebarea daca statele sunt capabile sau

nu de a lupta contra crimei organizate. Este evident ca în epoca mondializarii criminalitatea

organizata nu se combate numai în interiorul frontierelor, întrucât esenta sa este de a fi

transnationala. Daca infractorii sunt într-o continua miscare savârsind fapte penale în mai multe

state, atunci trebuie internationalizata lupta împotriva criminalitatii organizate transnationale,

aceasta constituind o strategie elementara a politicii penale.

Atentatele de la New York si Washington din 11 septembrie 2001, au bulversat datele

în materia luptei împotriva criminalitatii. Daca împotriva acestor evenimente majoritatea statelor

aveau tendinta de a considera ca activitatile grupurilor criminale organizate erau independente de

gruparile teroriste prin rezolutia 55/25 a Adunarii Generale a Natiunilor Unite s-a adoptat

Conventia împotriva criminalitatii transfrontaliere organizate, la 15.XI.20002 care a evidentiat

legatura de principiu dintre criminalitatea organizata si terorism. Astazi lupta împotriva

terorismului presupune abordarea crimei organizate sub toate formele sale. Modalitatile crimei

organizate, coruptia, spalarea banilor sunt utile pentru teroristi. Sub acest aspect Consiliul de

Securitate al O.N.U. a afirmat cât se poate de clar legaturile între criminalitatea organizata si

terorism.

Distinctia dintre terorism si crima organizata este simpla: prima nu urmareste un scop

lucrativ, iar ratiunea de a fi a celeilalte este de a face bani. Dar aceasta clasificare elementara nu

rezista mult timp unei analize.

În realitate, unele retele teroriste au nevoie de bani pentru finantarea activitatii lor, iar

crima organizata are legaturi privilegiate cu acestea.

Este sigur ca declaratiile cotidiene sunt facute pentru a exprima vointa conducatorilor

politici, economici si sociali de a lupta de fiecare data împotriva terorismului, crimei organizate si

coruptiei. Totusi rezultatele nu sunt cele asteptate.

O alta problema majora care se pune statelor ca si societatilor este de a gasi solutii

pentru a pune în loc strategii de lupta împotriva criminalitatii transnationale organizate, respectiv

cum se conciliaza valorile universale ale statului de drept si dispozitiile restrictive de libertate

care sunt necesare luptei contra acestui flagel. În sfârsit, trebuie avuta în vedere amploarea

1 Jean-Paul LABORDE, État de droit et crime organisé, Dalloz, Paris, 2005, p.VII.

2 Ratificata de România prin Legea nr.565 din 16.X.2002, M.Of. nr.213 din 8.XI.2002.

fenomenului si periculozitatea grupurilor criminale organizate si necesitatea de a pune în loc

dispozitii speciale restrictive de libertati publice.

Este vorba de una dintre dificultatile majore întâlnite în lupta contra criminalitatii

transnationale pentru care se cere un echilibru necesar între imperativele acestei lupte si

respectarea drepturilor omului. În plus, crima organizata trebuie considerata ca fiind o conduita

întâlnita la organizatiile infractionale, structurate minutios si adesea profesional, a caror membri

sau agenti pot corespunde sau nu facil tipului sau modelului criminalului traditional.

Totusi trebuie realizat un echilibru între protejarea drepturilor omului si imperativele

legate de lupta împotriva crimei organizate si indirect la protectia victimelor practicilor mafiote si

stabilitatea societatii noastre democratice.

Grupurile criminale organizate sunt din ce în ce mai periculoase si adesea profita de

slabiciunile societatii. Printre elementele de care tin cont grupurile criminale figureaza pe primul

plan cadrul juridic al statelor si mai ales dispozitiile penale si financiare care le permit sau nu

dezvoltarea activitatii lor. Astfel, grupurile criminale nu ezita deplasarea în zone juridice în care

legislatia este mai permisiva pentru desfasurarea activitatilor lor si mai putin represiva pentru

infractiunile care pot fi constatate si urmarite. Cu siguranta, legislatiile penale si financiare nu

constituie decât o parte din mijloacele de actiune care permit contracararea activitatii grupurilor

criminale organizate, însa nu cea de baza. Fara încriminarile necesare, fara reglementarile

financiare indispensabile luptei împotriva spalarii de bani, nu este posibila demararea unei

strategii de lupta contra crimei organizate si nu se pot proteja drepturile omului. Astfel, desi

adesea se vorbeste de actiuni ale politiei, activitatea serviciilor de informatii sau justitie, nimic nu

este realizabil fara legi clare si utile, eficace si respectarea drepturilor fiecaruia pe baza unui

control judiciar solid al dispozitiilor derogatorii de la dreptul comun.

Lupta împotriva infractionalitatii transfrontaliere se poate desfasura pe plan

international, regional si international.