Standardul SDH - Synchronous Digital Hierarchy

STANDARDUL SDHSYNCHRONOUS DIGITAL HIERARCHY

Aparţine nivelelor FIZIC şi LEGĂTURĂ DE DATE

Se referă la TRANSPORTUL fluxurilor informaţionale

Este o INTERFAŢĂ DE TRANSPORT de mare viteză

Este - REŢEA DE TRANSPORT sincronă

- STANDARD DE MLTIPLEXARE a datelor

Situată deasupra structurii PDH

Dezvoltată la nivel mondial ca reţea integratoare

Bazată pe canale performante realizate pe FO

Utilizează software performant

Acces direct la fluxurile individuale de date pe bază de pointeri

Avantajele tehnologiei SDH

Rată de transmisie mare - 155Mbps....10 Gbps

Extracţie şi inserţie uşoară de canale în oricare nod

Echipamente mai simple în noduri

Adaptabilitate, flexibilitate, scalabilitate, modularitate

Capacitate de a prelua şi integra fluxuri ditferite de date, provenite de la diverşi utilizatori

Fiabilitate, disponibilitate, capacitate de supravieţuire

Management centralizat sau distribuit, realizat prin soft integrat într-o reţea de management (TMN)

Integratoare de servicii de telecomunicaţii

STANDARDUL SDH

1959 1961 1970 1986 1989

PCM - TDM - PDH - SONET - SDH

Din 1960 sistemele PCM folosite în reţele LMD:

locale regionale backbone

Sturctura: 4 ierarhii

Topologia: legături punct la punct, inel, mesh

Ierarhii diferite pe linii diferite

Mux/demux în cascadă în staţiile locale

Dezvoltarea reţelei prin reconfigurare hard

Modelul statificat al SDH

Elemente de reţea

Elemente de reţea

Reţelele SDH au la bază 4 elemente de reţea:

Structura SDH

Date utile + regen = C container

C + POH = CV container virtual

VC + Ptr = TU unitate tributară

nTU = TUG grup de unităţi tributare

VC-4 + Ptr =AU-4 unitate admnistrativă

n AU-4 = AUG-4 grup de unităţi administrative

n AUG + OH = STM-n Synchronous Transfer Module

Containere virtuale