Orice sistem (social, tehnic etc.) reprezintă ansamblu de elemente interconectate prin relaţii de natură funcţională, subordonată unui scop precis (realizarea unui obiectiv). Părţile componente ale sistemului se pot comporta autonom între ele, dar sunt integrate într-un ansamblu unitar prin intermediul unor fluxuri informaţionale permanente, cu dublu sens.
Orice sistem elaborat (creat) de om are trei părţi distincte :
- procesul de bază, definit de obiectivele (scopul) propus, intrările, prelucrările şi ieşirile sale;
- mecanismul de control care urmăreşte stabilirea erorilor (abaterilor) de la scopul propus (funcţionarea normală);
- restricţiile care limitează intrările, ieşirile şi abaterile de la evoluţia proiectată.
Un sistem social (societate, organizaţie) sau tehnic, indiferent de natura sa, trebuie condus.
A conduce înseamnă “a prevedea, a organiza, a comanda, a coordona, a controla”. Acestea sunt atribuţiile (funcţiile) conducerii, definite încă de clasicii ştiinţei conducerii.
Exercitarea lor în conducerea unei organizaţii formează ciclul decizional care cuprinde:
- exprimarea detaliată a scopului (obiectivului) general şi a obiectivelor parţiale;
- fixarea cadrului tehnic, material, uman, legislativ în care să se încadreze organizaţia sau sistemul;
- activarea şi menţinerea organizaţiei în stare de funcţionare prin comenzi (decizii) de natură tehnică, funcţională sau administrativă;
- menţinerea pe traiectoria fixată prin compararea permanentă a parametrilor de stare cu cei proiectaţi şi intervenţia corectivă în caz de abateri peste limite considerate admisibile.
Informatica- nou domeniu al activităţii umane
Apariţia calculatoarelor electronice performante şi interconectarea lor în reţele de prelucrare distribuită şi teleprelucrare a datelor, a dus la apariţia informaticii ca ştiinţă distinctă. Ea are ca obiect de studiu informaţia sub diversele ei forme, cuprinznd obţinerea (culegerea), stocarea, prelucrarea, conservarea, protecţia, transmiterea, livrarea (distribuirea) şi utilizarea informaţiei în scopuri socio-umane. Apariţia informaticii reprezintă al 3-lea moment important din istoria informaţională a omenirii, după limbaj şi tipar.
Calculatorul electronic cu puterea sa de prelucrare foarte mare, a produs o revoluţie în societatea umană, a deschis omenirii calea spre era (epoca) informaţională, în care activitatea umană devine preponderent intelectuală, orientată spre conducere, supervizare, concepţe, creaţie şi mai puţin spre execuţie.
Creşterea rolului informaticii în activitatea umană a dus la apariţia sistemelor informatice ca suport şi mediu de existenţă a informaţiei.
Informatica a devenit un mediu de investgare şi de cunoaştere ştiinţifică a femomenelor şi proceselor care se desfăşoară în toate sferele acivităţii sociale. Ca ştiinţă, informatica şi-a dezvoltat metode proprii de cercetare şi investigare, modele matematice, un suport teoretic şi ştiinţific. Pătrunsă în toate sferele activităţii umane, informatica s-a structurat pe domenii:
- imformatica tehnico-ştiinţifică (rezolvarea calculelor, problemelor tehnico-ştiinţifice şi inginereşti);
- informatica industrială, având ca obiect supravegherea, comanda, controlul proceselor de producţie (procese automate, roboţi industriali);
- informatica ecomnomică de gestiune –automatizarea activităţilor desfăşurare în societăţi comerciale, regii autonome etc;
- informatica socială;
- informatica pentru conducere- automatizarea proceselor de conducere şi asistarea deciziilor;
- birotica- automatizarea acivităţilor de birou şi administrative.
În informatică, indiferent de tipul prezentat mai sus, se folosesc:
-sisteme de culegere primară a datelor si informaţiilor
- selectarea, concentrarea, stocarea, transmiterea datelor si informaţiilor
-sisteme de calcul electronic şi programe soft specifice necesare prelucrării automate a datelor
- un personal specializat, capabil şi instruit .
Altfel spus, este nevoie de echipamente tehnice, produse soft şi specialişti în informatică.
Unii specialişti fac deosebirea dintre sistemul informaţional şi sistemul informatic.
Sistemul informaţional al unei organizaţii cuprinde “ansamblul datelor, informaţiilor, fluxurilor, circuitelor informaţionale, procedurilor şi mijloacelor de tratare a informaţiilor menite să contribuie la stabilirea şi realizarea obiectivelor societăţii” (Ovidiu Nicolescu, Ioan Verboncu- Management, Ed. Economică, Bucureşti, 1996).
Sistemul informatic este un ansamblu coerent structurat, format din echipamente electronice de calcul şi comunicaţii, procese şi proceduri automate şi manuale, inclusiv structurile organizatorice şi personalul care deservesc sistemul, destinate prelucrării automate a datelor, în cadrul unei organizaţii sociale (economice, politice, militare etc.) şi furnizării informaţiilor necesare bunei funcţionări a respectivei organizaţii.
Este de reţinut că un SI este:
-ansamblu de echipament, soft şi personal,
-grefat pe o organizaţie socială,
-destinat prelucrării automate a datelor pentru,
-asigurarea cu informaţii necesare şi suficiente factorilor de decizie.
Documentul este oferit gratuit,
trebuie doar să te autentifici in contul tău.
