Rețele de Calculatoare

1.1. A fost odata Câte calculatoare sunt racordate la Internet ? Se aproximeaza ca ar fi peste 40 de milioane, dar nimeni nu are curajul sa avanseze o cifra exacta. Popularitatea Internetului se datoreaza în principal World Wide Web-uiui si postei electronice. Pe net gasesti de toate. Este unul dintre motivele pentru care cei din bransa au ajuns sa fie numiti netocrati dupa o evolutie care a durat vreo 40 de ani. Cîti dintre noi mai pot trai astazi fara portia zilnica de Internet ? Toate lucrurile rele au si o parte buna. De ce avem curajul sa afirmam asa ceva? Pentru ca, daca în 1957 URSS nu ar fi plasat pe orbita Pamântului primul satelit artificial (Sputnik), astazi nu am fi avut probabil Internet. Ca raspuns la aceasta palma primita, în cadrul Departamentului de Aparare al SUA (DoD) ia fiinta Advanced Research Projects Agency (ARPA). Americanii doreau sa recupereze handicapul si sa devina lideri mondiali în domeniul stiintelor si tehnologiilor cu aplicatii militare. Cinci ani mai târziu (1962), Paul Baran de la Rand Corporation a fost însarcinat de catre US Air Force sa întocmeasca un studiu cu privire la posibilitatea mentinerii comenzilor si controlului asupra rachetelor intercontinentale în cazul unui atac nuclear din partea URSS. Trebuia dezvoltata o retea informatica descentralizata, astfel încât orice oras american ar fi fost atacat, armata sa poata declansa un contraatac nuclear. Baran descrie mai multe variante prin care se putea ajunge la rezultatul scontat, iar în final face o propunere concreta: comutarea pachetelor presupune descompunerea datelor în pachete (sau datagrame) care vor contine informatii cu privire la originea si destinatia lor. Aceste pachete vor circula prin retea pîna când ajung la destinatie. Sfârsitul anului 1968 si începutul lui 1969 marcheaza nasterea Internetului. În 1968, National Physical Laboratory din Marea Britanie realizeaza si testeaza prima retea construita dupa principiile lui Baran. La scurt timp, Advanced Research Projects Agency din cadrul Pentagonului decide realizarea unei retele mai mari. În toamna anului 1969, la UCLA se realizeaza primul nod al acestei retele, iar pâna în decembrie mai apar înca 3 : University of California (Los Angeles), SRI (Stanford), University of California (Santa Barbara) si University of Utah. Aceasta retea va fi denumita ARPANET dupa numele sponsorului agentiei Pentagonului. Cele patru noduri puteau transmite informatii între ele prin intermediul unor linii dedicate si chiar puteau fi programate de la distanta. Pâna în 1972 ARPANET va ajunge la 35 de noduri, principalul trafic al retelei constând în stiri si mesaje personale. În acelasi an, Ray Tomlison de la BBN realizeaza primul program de posta electronica. Interesant este ca acesta a fost folosit în principal pentru discutii între împatimitii de science fiction (lista se numea SF-Lovers). Standardul original pe care se bazau comunicatiile retelei ARPA s-a numit NCP -Network Control Protocol. însa pe masura ce anii au trecut si tehnica a avansat, Vinton Cerf de la Stanford împreuna cu Bob Kahn de la DARPA (noua denumire a retelei ARPA) au înlocuit, în 1973, NCP cu TCP/IP - Transmission Control Protocol/Internet Protocol. Acest nou protocol oferea suport pentru comunicatie calculatoarelor cu arhitecturi diferite. Mai mult, TCP/IP a fost folosit pentru a lega între ele calculatoare care nu faceau parte din ARPANET (în 1983, reteaua militara s-a desprins sub denumirea MILNet). Anul 1976 este unul al realizarilor deosebite. Dr. Robert M. Metcalfe dezvolta tehnologia Ethernet care permite transferul de date pe cablu coaxial. A fost o realizare cruciala pentru 1

Retele de Calculatoare si Tehnologii Internet

domeniul retelelor. în acelasi an ia nastere SATNET reteaua care lega SUA de Europa. Chiar daca pare surprinzator, aceasta retea folosea satelitii INTELSAT aflati în proprietatea unui consortiu de tari europene. Trei ani mai târziu, un tînar absolvent al Universitatii North Carolina, Steve Bellovin, împreuna cu programatorii Tom Truscott si Jim Ellis dezvolta USENET. Era prima retea descentralizata dedicata în exclusivitate stirilor. Aceasta retea se baza pe protocolul UUCP (Unix-to-Unix CoPy) dezvoltat de AT&T Bell Labs si distribuit împreuna cu sistemul de operare Unix. Similar cu USENET, reteaua BITNET (Because It is Time Network) conecta mainframe-urile IBM din mediul educational pentru a oferi servicii de posta electronica. Despre anul 1983 putem spune ca este anul Internet: se înfiinteaza IAB - Internet Activities Board. începâd cu prima zi a acestui an, toate calculatoarele conectate la ARPANET folosesc TCP/IP si renunta la NCP. Însprijinul IAB a venit Universitatea din Wisconsin care a creat Domain Name System - DNS. Acesta permitea pachetelor sa fie directionate catre un nume de domeniu unde i se aloca adresa IP corespunzatoare. Utilizatorii au putut astfel sa acceseze mult mai usor serverele retelei. Cercetarile si dezvoltarile continua pe parcursul urmatorilor ani. Astfel, autoritatea care dirijeaza evolutia Internetului este ISOC (Internet SOCiety)1, înfiintata în ianuarie 1992, cu scopul de a promova utilizarea Internetului si de a prelua administrarea sa. în cadrul acestei organizatii, o parte din membri sunt reuniti în cadrul IAB (Internet Architecture Board)2 care are responsabilitatea tehnica a evolutiei retelei si defineste standardele Web. Membrii acestui consiliu au întîlniri regulate în care sunt acceptate noi standarde, aloca adresele si pastreaza o lista a numelor care trebuie sa ramâna unice. Comunicarile sunt puse la dispozitie printr-o serie de rapoarte tehnice, numite RFC-uri (Request For Comments), care sunt memorate online si pot fi citite de oricine este interesat de ele. Consiliul IAB este format din patru grupuri principale si anume: IRTF (Internet Research Task Force) care are rolul de a rezolva problemele pe termen lung, IETF (Internet Engineering Task Force) care are sarcina de a rezolva problemele pe termen scurt, IESG (Internet Engineering Steering Group) si IRSG (Internet Research Steering Group). Aceste grupuri sunt responsabile cu evaluarea si testarea proiectelor si standardelor propuse, pentru a determina daca o propunere merita sa devina un standard Internet. Pe tot parcursul anilor care s-au scurs de atunci dezvoltarile au continuat. Comunicarea în Internet a devenit o sursa inepuizabila si rapida de documentare, depasind complet toate celelalte surse de documentare. Internetul pune la dispozitia utilizatorilor (cel putin) cinci servicii extrem de importante si anume :